Cand faradelegea devine lege, pastrarea credintei se mai poate face prin sacrificii. Usor de zis, dar greu de realizat. Si totusi, sufletul, singura noastra avere de pret, merita orice sacrificiu pentru ca in vesnicie sa nu ajunga bucurie diavolilor. ,,Sufletul nostru ne-a fost daruit de Dumnezeu si la Dumnezeu trebuie sa se intoarca.'' - spunea parintele Gabriel Nicu, un alt marturisitor al acestor vremuri. De asemenea ar fi bine sa veghem ca si cei dragi ai nostri sa aleaga in viata calea mantuitoare. Religia isi are locul ei in scoala, altiminteri sarcina parintilor si a bunicilor se complica. Practic, prin predarea religiei in scoli, societatea intreaga are de castigat mai ales daca se accentueaza latura formativa.

Noi, crestinii ortodocsi, suntem datori sa ne aparam drepturile. Smerenia nu se confunda cu lasitatea. Orice s-ar intampla in lume, sa ne intarim duhovniceste, caci asa cum ne-au spus marii duhovnici ai neamului nostru, trebuie sa ne asteptam sa fim prigoniti din nou. Sa ne intarim prin rugaciune si milostenie si post, ca sa ne putem duce crucea cu demnitate. Sa n-o taram si nici sa n-o aruncam in aceste vremuri acceptand momelile lui satana. Sfantul Lavrentie de Cernigov ne povatuieste sa deprindem Rugaciunea inimii. Probabil cartile religioase vor deranja si ele pe cineva...

Dumnezeu sa ne lumineze mintea, sa ne intareasca si sa ne ajute sa facem alegerea cea buna atunci cand ni se va cere sa alegem intre avantajele vremelnice si cele vesnice. Cu o moarte toti suntem datori, dar nu-i totuna daca moartea ne gaseste crestini adevarati sau satanizati.