[Jane Says]

În prealabil postat de Danut7

obiceiurile la masa, parastase, colive, lumanari;care e rostul la toate astea? saptamana trecuta am participat la o inmormantare si nu mi-a placut.. nici macar slujba.. nu mi-a acordat starea si pozitia aceia buna si corecta fata de cel decedat.. stare pe care o aveam si o simteam dinainte de inmormantare.. mie mi se pare ca ortodoxia face cam multe avand in vedere la cat de putine stie despre viata de dupa moarte..

Ortodoxia stie tot ce e nevoie sa stie despre viata de dupa moarte si e firesc sa se roage pentru toti fiii ei cand acestia sunt chemati la Domnul.
Coliva si pomenile sunt milostenie si citeste mai jos pentru mai multe detalii si ca sa vezi cat de vechi e acest obicei.
Si pentru mantuirea si iertarea cuiva, niciodata nu facem prea multa milostenie si nu ne rugam prea mult. Si ce zicem cand dam colacii si restul, spunem sa fie primit.

http://www.frumoasa.md/2008/03/01/po...2%80%93-mosii/

Pomenile sau praznicele mortilor sunt mesele care se fac in cinstea si pomenirea mortilor. Ele sunt ramasite ale vechilor agape sau mese fratesti, cu care era impreunata in vechime slujba inmormantarii.
Despre ele pomenesc vechile randuieli bisericesti, ca Asezamintele Sfintilor Apostoli (Cartea VIII, cap. 44), si alte scrieri vechi crestine: “Noi ii poftim pe saraci si nevoiasi la ospat, pentru ca astfel serbarea noastra sa devina pomenire pentru odihna sufletului celui adormit, iar pentru noi, mireasma bine placuta lui Dumnezeu” (Talcuire la cartea Iov (atribuita lui Origen), cart. III, Migne, P. G., XVII, col. 517).
Tot pomana se numeste si orice fapta de milostenie facuta pentru pomenirea si folosul mortilor, ca de pilda hainele sau lucrurile care se dau saracilor.

Se face la trei zile, in cinstea Sfintei Treimi, intru Care ne mantuim si in amintirea invierii celei de a treia zi a Domnului, Care, sculandu-Se din morti, S-a facut parga sau incepatura si chip al invierii celor adormiti;
La noua zile, pentru ca raposatul sa se invredniceasca de partasia cu cele noua cete ingeresti si in amintirea orei a noua in care Domnul, inainte de a muri pe Cruce, a fagaduit talharului Raiul, pe care ne rugam sa-l mosteneasca si raposatii nostri;
La patruzeci de zile (sase saptamani), in amintirea inaltarii la cer a Domnului care a avut loc la patruzeci de zile dupa inviere, pentru ca sufletul celui raposat sa se inalte si el la cer dupa judecata particulara facuta la patruzeci de zile dupa moarte ;
La un an, in cinstea si slava Sfintei Treimi, dupa pilda crestinilor din primele veacuri, care praznuiau in fiecare an ziua mortii mucenicilor si a sfintilor, ca zi de nastere a lor pentru viata de dincolo (Asezamintele Sf. Apostoli, cart. VIII, cap. 42; Sf. Simion al Tesalonicului, Despre sfarsitul nostru, cap. 372, p. 250, comp. si Mitrofan, op. cit., p. 169-172).