Acest cuvant al Mantuitorului este minunat, si daca nu ma insel, in film, el apare in momentul in care Nicodim, un batran din Siniedru, vine intre ucenici curios fiind de cuvintele Domnului Iisus, si il intreba despre mantuire, direct, vrand sa evite flecareala, iar Iisus, ii raspunde ca unui arhicunoscator ca
-"Daca nu se naste ucenicul din nou, cu neputintza ii va fi acestuia sa intre in imparatia cerurilor", la care acesta incurcat si ca un copil nedumerit
-"Cum adica?, sa fie nascut de mama sa din nou?" si se infiora la gandul respectiv prinzand sentimente de dezgust dar si un zambet specific al omului ce-si da seama ca se afla in fatza unei pacaleli, caci sigur n-ar fi cu putintza asa ceva, desi nutrea sentimente bune fatza de Iisus caci tindea sa creada...
-"Daca nu se va naste din nou, de sus, de la Dumnezeu..." parca continua actorul din film din rolul lui Iisus din Nazaret, nu mai tin minte... si Nicodim, plecand ochii, trist, se departa de ucenici... (citatele sunt aproximative)
iar parerea mea este ca desi Clausemi cam are dreptate, totusi nu cred ca e chiar ca si cum te inscri intr-un club, ci poate ca nasterea asta personala, din nou, si eventual ca parte a unei comunitati crestine, cam dureaza ceva ani buni, daca nu chiar zeci... ca atatea lucruri te indeparteaza, intr-ale lor, ca e aproape ca si in poezia lui Nichita Stanescu:
"Ce bine că eşti
E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt."
Precis sunt destule lucruri si la noi pentru a ne naste din ele, venite de sus, dar accentul in ce a cerut Domnul catre Nicodim, poate si catre altii asemenea lui, cred ca se aplica pe: complet, adica in totalitate, fara resentimente,... lucru care, banuiesc, este foarte greu ... daca suntem seriosi...
|