Eu am o poveste lunga, nu voi face referire la ea decat atat cat e necesar ca sa se inteleaga ideea. Am ajuns la un moment dat la punctul in care nu mai puteam rezista psihic, aveam nevoie urgenta de un duhovnic. Am inceput sa merg zilnic sa vizitez biserici sa ma interesez, vizitam 5-6 pe zi, eu locuiesc in Bucuresti (sunt destule biserici pe aici). Am primit si unele sfaturi in privinta asta dar sufletul meu era inchis, nu aveam vreo zvacnire in nici o parte. Tot timpul asta m-am rugat, ma rugam sa-mi indrume Dumnezeu pasii acolo unde e locul meu. Si intr-un sfarsit am gasit, am ajuns la Manastirea Radu Voda si am dat acolo de un preot calugar pe care cum l-am vazut am stiut "cu omul asta pot sa vorbesc". Am stat la slujba (acolo sunt slujbe zilnic) si la un moment dat l-am vazut iesind de la altar si am simtit ca pot sa-i vorbesc. M-a spovedit chiar in ziua aceea, mi-a dat si doua carti de-ale lui Arsenie Boca, si am stat atat de vorba cat a fost necesar, initial ma gandeam ca nu are timp sa asculte ditamai povestea mai ales ca nu ma spovedisem niciodata, mi-a spus "eu imi fac timp". M-am legat foarte tare sufleteste de el, ce zice el, e sfant pentru mine. Lucrul asta m-a schimbat foarte mult pe interior. In concluzie, rugaciunea mi-a indrumat pasii acolo, sufletul meu nu a vrut sa se deschida in fata oricui. Acum fiecare are structura lui interioara, si pacatele lui mai mici sau mai mari. Ale mele fiind atat de mari am simtit ca am nevoie de un doctor de suflete cu care sa pot vorbi oricand vreau eu, nu doar asa sa fac spovedania aceea de necesitate la oricine...
Doamne ajuta!
|