[Traditie1]

Din punct de vedere canonic nimic nu opreste a trai astfel.

Monahismul nu e asa greu cum îl zugravesc unii aici, doar ca trebuie sa existe o manastire cu o obste de oameni cuviinciosi, ceea ce e destul de rar. Daca gasesti o astfel de obste si daca manastirea nu e calcata de prea multi mireni, e rai. Eu am stat în trei manastiri (în total cam un an si jumatate) si a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea, dar de când cu telefoanele mobile si computerele nu mai e acelasi lucru si în cazul meu mai sunt si alte probleme (alimentatia).

Pentru cei din lume, cred ca daca nu gasesti omul potrivit e mai bine sa ramâi singur. Singuratatea nu ar fi asa greu de îndurat daca nu ar exista presiunea sociala, societatea favorizând pe cei ce înscriu în norme,adica pe cei casatoriti. Cei singuri au avantajul ca nu se raporteaza la alt om când decid ce fac, dupa cum spune Sf. Pavel se straduiesc sa placa doar lui Dumnezeu. Dar a locui singur mult timp în mediul urban poate duce la tulburari psihice cred. Nu acelasi lucru se întâmpla cu pustnicii, mediul natural nu duce la astfel de tulburari, probabil din pricina ca în mijlopcul naturii omul se poate regasi pe sine mai usor.