În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dacă o luăm etimologic, "tradiţie" înseamnă "ceea ce este transmis" (de la părinte la copil, de la maestru la discipol). Noi, cei din Bisericile Apostolice, credem că Sfânta Doctrină este aşezată nu numai pe o Carte, ci şi pe o învăţătură care, cel puţin iniţial, era transmisă ca învăţătură nescrisă (agrapha dogmata) şi căreia îi spunem Predania sau Sf Tradiţie. Este foarte adevărat că astăzi, o bună parte din această învăţătură este scrisă, devenind astfel în urma multor discuţii aprinse şi chiar dispute care au animat Biserica. Depozitar al Sfintei Tradiţii este poporul credincios, iar interpret autorizat al Sfintei Tradiţii este Magisteriul. Ceea ce este important de reţinut este ceea ce s-a numit "caracterul viu al Tradiţiei", lucrul care face ca religia noastră să nu fie numai "religia Cărţii", ci Religia Vieţii. Mai exact, prin acest caracter viu trebuie înţeles nu că Sf Tradiţie s-ar modifica, devenind ceva cu geometrie variabilă, ci că răspunsurile Bisericii la problemele de azi (şi din toate timpurile) ale Bisericii se dau în lumina Sf Tradiţii, devenind ele însele izvor de tradiţie.