Citat:
În prealabil postat de Mihailc
În limba română, când spui "cultura populară" se poate înțelege și altceva, de-aia cred că ar fi mai indicat să folosim termenul "cultură pop" așa cum spui muzică pop, care, cel puțin la noi, este cu totul altceva decât muzica populară.
O spun pentru a treia oară, cred cu tărie fiecare este liber să adere la sistemul de valori care-l reprezintă la un moment dat. Însă nu-mi fac iluzii, "evoluționismul axiologic" funcționează rar, iar în cazul așa-zisei "culturi pop", aproape că nu funcționează.
Pentru a nu fi din nou înțeles greșit, trebuie să explic de ce am pus în ghilimele "cultura pop" și cu argument folosesc locuțiunea adjectivală "așa-zisei" cu sensul de numire frauduloasă. Asocierea dintre "cultură" și "pop" este de fapt o mostră de corectitudine politică, invenție tipic postmodernă obținută prin relativizarea prin depreciere a termenului "cultură" și reînvestirea termenului "pop" cu calități pe care nu le are. În realitate, cultura pop este un departament al entertainment-ului, adică a industriei divertismentului. Este corespondentul postmodern al circului din imperiul roman, livrat periodic împreună cu pâinea pentru a satisface nevoile primare ale populației, cotra cost, evident.
Dacă spun lucrurile astea nu înseamnă că disprețuiesc categoria umană care aderă la acest tip de aflare în treabă, în numele elitismului "culturii mari". Pur și simplu refuz să numesc un hamster elefant, doar fiindcă se simte hamsterul confortabil dacă-i spun așa. Cu atât mai mult, resping categoric să-l bag pe Hristos în aceste forme consacrate de iluzionare colectivă. Mă refer aici la Hristosul Bisericii, că dacă vorbim despre hristoșii imaginarului religios occidental discuția se repoziționează pe alte coordonate.
|
Este foarte interesant punctul tau de vedere. Voi tine seama de el.
Deci, spui ca 'literatura pop' corespunde circului - da, in mare parte cred ca asa este. (Dar atunci nu l-as pune pe Harry Potter chiar in categoria pop. Nu stiu la ce categorie l-as spune - da, populara nu merge, intr-adevar, pe romaneste termenul are o conotatie traditionala.)
Mi se pare interesanta distinctia pe care o faci intre imaginarul religios occidental si - implicit - o literatura religioasa de tip
iconic orientala) de care vorbeai mai sus in legatura cu printul Miskin.
Am putea spune, crezi, ca distinctia asta este o oglindire in literar a diferentei pe care noi ortodocsii o facem intre 'pictura religioasa' si 'icoana'?
Exista ceva scris (publicat) pe aceasta tema? M-ar interesa foarte mult.
O astfel de distinctie s-ar putea face, dupa parerea mea, dar taberele nu sunt asa de usor de deosebit cum pare. Nu cred ca automat toata literatura 'occidentala' intra in sfera 'imaginarului religios' (definit deocamdata mai mult intuitiv; nu m-am gandit pana acum sa faca ceasta paralela). Cred ca unii autori ca Chesterton, C. S. Lewis, Tolkien de exemplu se apropie de 'imaginarul iconic'. Bineinteles si altii mai mari si mai vechi.