[Fani71]

În prealabil postat de Mihailc

Deşi cred în continuare că nu merită să te ocupi de acest subiect în termenii unei apologii a lui Harry Potter criptocreştin, n-am să ignor acestă nouă încercare de convertire forţată a celebrului personaj al literaturii de consum contemporane la o spiritualitate cu care n-are nimic de-a face.

Regret totuşi că am clămpănit în taste de pomană vreo câteva postări pe topicul de faţă, întrucât văd că ne aflăm iarăşi în locul de unde am plecat în acestă dezbatere.

Biserica este (sau ar trebui să fie) un loc al libertăţii responsabile, nu un ghetou sectar unde nişte păstori superiluminaţi mână cu bâta ideologiei religioase o turmă amorfă de oi lobotomizate. Dacă unii creştini ortodocşi preferă obedienţa până la depersonalizare faţă de persoane asupra cărora sunt proiectate competenţe dobândite în urma unei conexiuni privilegiate cu divinul, e treaba lor, însă problemele apar în momentul când aceşti creştini îşi promovează propria alegere particulară drept singura valabilă, etichetându-i pe ceilalţi nişte rătăciţi, eretici sau mai ştiu eu cu ce epitete depreciative. De partea cealată avem alţi creştini ortodocşi cărora nu le cade bine adjectivul "responsabilă" la substantivul "libertate" şi confundă credinţa cu un spaţiu unde poţi bate câmpii în toate direcţiile posibile. Ăştia se asemeană foarte tare cu adepţii ideologiei new-age, în sensul că văd în toate lucrurile şi fenomenele urme criptate ale creştinismului de esenţă tare şi au prostul obiceiul de a băga teologia în cele mai nefericite combinaţii. Există şi a treia categorie de creştini ortodocşi care, refuzând aceste extreme şi încercând să arbitreze, în numele echilibrului şi a bunei cuviinţe, între cele două tendinţe excesive, o încasează şi unii şi de la ceilalţi.

Nu ştiu cine e Roman Silantyev, dar în privinţa diaconului Andrei Kuraev, fără să-i contest erudiţia şi unele luări de poziţie juste în anumite chestiuni delicate, şi-a făcut un hobby din a căuta aur duhovnicesc în tot felul de mocirle cosmetizate produse de showbiz-ul occidental. El spune că a găsit ce căuta, dar n-a convins aproape pe nimeni că ceea ce a găsit e aur. Cam în mod asemănător procedează şi John Granger, cu diferenţa că americanul are o obsesie pentru Harry Potter. Dacă tezele lui Granger erau atât de convingătoare, mă întreb de ce scrierile sale n-au fost preluate de oikumena ortodoxă şi au rămas nişte speculaţii de nişă nefrecventate aproape de nimeni? Pe lângă toate acestea, expresia "autor ortodox" nu reprezintă o garanţie până la confruntarea cu probele. Să nu uităm că şi Eutihie, Arie, Nestorie şi alţi ereziarhi au fost iniţial tot "autori ortodocşi", ba unii dintre ei chiar mari asceţi şi învăţaţi.

În fine, observaţiile de mai sus pot fi ignorate, dar o rog pe Fani să-i de-a o replică consistentă profesorului Iulian Damian, de la Facultatea de teologie din Iaşi, catedra de Istoria şi Filozofia Religiilor, care a scris un articol foarte echilibrat pe tema "fenomenului Harry Potter".

http://www.saladelectura.cnet.ro/200...agheta-magica/

Multumesc pentru articol. L-am citit mai intai, o sa il studiez si daca am ceva inteligent de spus (sau in fine, daca mi se pare mie inteligent :-) ) o voi face.
Am deja niste idei dar nu vreau sa le risipesc acum inainte sa le pun in ordine.

M-ar interesa daca ai putea sa regasesti studiile de care ziceai ca arata ca Rowling foloseste netraditional si alandala simbolurile. Nu am gasit nimic pe net.

Evident, faptul ca un autor se declara ortodox nu inseamna ca tot ceea ce ii iese din gura este ortodox. Am vrut numai sa semnalez ca exista si autori care fac parte din Biserica ortodoxa care analizeaza aceasta carte in directia pe care am propus-o eu.
De ce nu a facut mare valva teoria lui Granger in lumea ortodoxa? Este asta neaparat un criteriu ca teoria lui ar fi fantezista sau falsa?
Oare oricine spune ceva adevarat in lumea ortodoxa este direct aplaudat de tot restul?
Nu sunt de acord cu tot ce scrie Granger, dar linia generala nu mi se pare gresita. Diferenta principala intre Rowling si C.S. Lewis si Tolkien este epoca in care scriu: intre ei este o bucata de timp de vreo 50-60 de ani. Rowling este 'postmoderna', si evindent nu poate trata in acelasi fel teme traditionale.

Raman la ideea ca ar trebui sa ne bucuram sa-l gasim pe Hristos oriunde. Inclusiv intr-un roman 'pentru popor' de tip postmodern.