.
Citat:
În prealabil postat de sophia
Nici una din extreme nu este buna.
Nici sa fie copiii foarte rasfatati si mai ales singuri la parinti, dar nici sa fii egoist, sa nu te poti abtine si sa sacrifici copiii ca sa intretii familia.
Exista multe familii din ambele categorii.
Categoria a doua inseamna ca acei copii nu mai au copilarie, devin direct adulti. Si nu este normal.
Mai inseamna saracie si lipsa de posibilitati.
Ah, ca mai ajuta de placere, in vacanta parintii, este una, dar sa nu mearga la scoala ca sa stea cu fratii, sau sa mearga la munca este oribil.
Nu stiu daca in exemplul de mai sus copii erau in vacanta sau nu mergeau la scoala.
Nici rasfatul peste masura nu este normal. Dar acesta ar trebui definit, delimitat. De unde se cheama ca este rasfat.
Si mai este vroba si de experienta de viata a fiecaruia aici. Cei care au dus-o rau tind sa dea copiilor totul, ca sa nu ajunga ca ei.
Iar in multe tari familii de oameni bogati pun copiii totusi sa munceasca pentru a-si castiga bani pentru diverse, altii ii dezmostenesc tocmai ca sa nu se invete bogati.
Exista tot felul de situatii...
Normalul este undeva la mijloc. Sa asiguri copiilor o viata normala din toate punctele de vedere.
|
Vai si amar de asemenea copii, care sunt obligati de parinti sa vanda urzici in strada si sa stea cu copiii mai mici sa ii creasca, este groaznic, locul acelor copii este la scoala, nu pe strada, iar acesti parinti nu poti fi numiti parinti.
Sufera de foame, frig, sunt needucati, vai si amar de ei. Nici nu stiu cum pot sa faca copii si sa nu se gandeasca ca nu le pot oferi nimic, decat banii din alocatii si din urzici, e revoltator.