Dar, iata, vedem bine ca s-au gasit unii care despre Haeckel citeaza articole pretins obiective, in care escrocul este prezentat intr-o aura luminoasa, de om dedicat cauzei pedagogice a educarii publicului larg in spirit obiectiv, stiintific, astfel incat buna lui credinta nu este intunecata de procedee precum dubla impresiune sau desene facute dupa imaginatie care pretind ca sunt facute dupa embrioni. Sa vedem cum a functionat buna credinta in cazul acestui autor al epocalei descoperiri a omului-maimuta, de care ne ocupam acum.
Dosarul escrocheriei e atat de spumos, incat analiza lui piesa cu piesa face toti banii.
De la inceputul prezentarii craniului "omului din Piltdown", cercetatorii si-au manifestat regretul ca mandibula este lipsita de caninii superiori, care ofera multe informatii, fiind net diferiti la om fata de maimuta. Ce "intamplare" nefericita, sa descoperi mandibula verigii lipsa fara acest element cheie! Desigur, nimeni nu era mai indurerat de aceasta enervanta lipsa decat Dawson.
Numai ca Dawson, se stia, era un adevarat spirit saxon, care nu se lasa cu una cu doua. Omul s-a facut ca se duce sa racoleasca inca odata tot terenul tumulului de la Piltdown, trecand prin sita intreg santierul paleontologic. Si, la capatul a unui an si ceva de eforturi excavationiste, demne de furnicile lui Harap Alb, a venit, triumfant, cu piesa lipsa: caninul superior. Ce surpriza placuta in auditoriul deja cucerit! Caninul, desi cumva asemanator unui canin de maimuta, avea incontestabile caracteristici umane.
Epilogul s-a produs in anii 50. Dupa mai bine de 4 decenii, s-a dovedit ca acel canin apartinuse unui urangutan, din a carui mandibula a fost smuls. Fusese tratat de Dawson cu nitrit coroziv, el i-a modificat forma prin abraziune, apoi colorandu-l cu dicromat de potasiu ca sa para vechi.
Cand scandalul a izbucnit, "omul din Piltdown" a fost imediat evacuat din British Museum, o institutie care tine la onorabilitatea ei.
Dar, daca in cazul savantului Haeckel, escrocheria cu dubla impresiune nu a fost un caz singular, ci insotita de altele, vom vedea ca nici in cazul autodidactului Dawson lucrurile nu s-au limitat la falsificarea unui craniu, nici la dintele facut pierdut, apoi gasit si inginerit. O, nu! Numeroase alte faptuiri intregesc imaginea acestui campion de categorie grea din panoplia falsa a evolutionismului.
|