[David_1859]

Părerea mea este că lucrurile s-ar putea să fie mai serioase sau mai grave decât pare la prima vedere. Pentru că perioada într-un sens mai larg cuprindea și referendumul pentru familie spre exemplu, referendum al cărui rezultat a eșuat în zona de răspundere directă a lui IPS Streza și pentru care eșec el a fost, este și rămâne principalul vinovat și responsabil din punct de vedere moral, deși vinovăția lui morală se întinde mai mult, avînd în vedere și calitățile de mitropolit, precum și aceea implicită de membru al Sinodului BOR.

Propunerile legislative care puteau afecta, într-un fel sau altul, materia „Religie” erau mai multe, nu doar aceea pe care am precizat-o mai sus. Consider că ar fi fost cazul să existe o analiză și profesorilor să li se transmită de către ÎPS Streza anumite indicații cu privire la ce să susțină, și cu ce argumente, în cadrul consiliilor profesorale în care s-ar fi luat în dezbatere acele propuneri, asta în sensul unei „apărări” a religiei în cadrul învățămîntului. Nu știu să se fi întîmplat așa ceva, și cum am menționat mai sus, a existat inclusiv caz de director de școală care a propus scoaterea religiei din trunchiul comun, din curricula obligatorie, practic scoaterea religiei ca materie din școală, fără să aibă curajul să fie trecută propunerea și în procesul verbal al consiliului, iar preotul care era profesor de religie la acea școală nici măcar nu era prezent la consiliu, adică nici măcar n-ar fi putut să zică ceva el ca preot la o așa propunere, fiind absent fizic, probabil avea „alte lucruri de făcut mai importante”, „se grăbea undeva” probabil.

Oricum atitudinea lui Streza transmite un fel de „nejenare” a celor implicați, ceea ce nu cred că este o atitudine prea corespunzătoare. E adevărat că se discută și la alte nivele, nu înseamnă că propunerile acelea s-ar fi și votat ca atare, însă atitudinea ÎPS Streza consider că a fost greșită din punct de vedere moral și bisericesc mai larg. Ar fi interesant de știut de asemenea și dacă inspectorul menționat mai sus a avut intervenții documentate în raport cu ÎPS Streza, dacă l-a avertizat, dacă l-a avizat cu ceva anterior în materie de această chestiune sau nu, dacă i-a făcut sau nu propuneri de abordare a problemei. Adică se pune întrebarea dacă răspunderea (și vina morală, din punctul meu de vedere) a fost doar la nivelul episcopului, sau și la nivelul inspectorului bisericesc pentru educație religioasă.

(Ca o paranteză, aduc aminte referitor la felul în care a fost tratată educația religioasă a copiilor, adolescenților, tinerilor de către chiriarhii BOR în perioada comunismului; deși preoții aveau dreptul să predea religie, într-un fel sau altul, dar la biserică, nu la școală, nici măcar așa ceva nu făceau, evident și printr-o „mare grijă” a „chiriarhilor” BOR, probabil ca să nu „deranjeze prea tare” pe „demnitarii” comuniști. Poate or fi fost și excepții, dar regula a fost cea de mai sus. Asta a fost o cale prin care s-a și ajuns la o educație religioasă dezastruoasă a românilor ortodocși, chestie foarte gravă în a doua parte a sec. XX totuși, care a adus la rândul ei alte probleme și nenorociri, mari și multe păcate, că mult se greșește și din neștiință și din lipsă de educație.)

Lasă că ÎPS Streza a avut grijă să transmită mai departe în teritoriu să învețe copiii cum să îl salute pe el și cum să îi sărute dreapta, chiar dacă acei copii nu prea ar avea ocazia și nici șansa, să zic așa, să îl întîlnească pe „sfîntul părinte”. Bine, se referea și la salutarea celorlalți preoți, dar marea lui grijă era cum ar trebui să știe copiii să i se „închine” lui și să îi pupe mâna, deși s-ar putea de fapt ca ei să nu îl întîlnească niciodată pe el, și chiar și dacă l-ar vedea nu înseamnă că ar avea șanse prea mari să fie băgați în seamă, mai direct într-un fel sau altul, de către „sfîntul părinte” Streza.