[samson]

În prealabil postat de ovidiu-s

Astea sunt abureli prosteşti bune de servit copiilor de grădiniţă. Botezul arată apartenenţa la marea familie creştină. Iar în ceea ce priveşte credinţa care este graniţa dintre a crede şi a nu crede ? Este atât de simplă cum o prezentaţi voi?
Adică ceva de genul "m-am predat Mântuitorului meu personal" şi "am fost mântuit" cum spuneţi voi?

Corect, botezul arata apartenenta la marea familie crestina, numai ca vezi tu, mai intai trebuie sa crezi ca sa devii crestin, nu te nasti crestin.
NP nu prezinta credinta intr-un mod simplu, a crede nu inseamna doar sa zici "cred" ci inseamna sa traiesti dupa cum ne-a invatat Hristos. Un exemplu e Iosif, care avea posibilitatea sa si comita adulter si sa beneficieze de toate privilegiile care rezultau de aici insa el a preferat sa nu pacatuiasca si sa asculte de Dumnezeu desi asta i-a adus inchisoare.
Asta cu m-am predat Mantuitorului sunt clisee, eu ma refer la o traire in ascultare de Dumnezeu, nu la clisee.

În prealabil postat de ovidiu-s

Şi marele apostol Petru când mergea pe ape a început să se îndoiască, a avut căderi? Înseamnă asta ca tot timpul a fost necredincios?
Matei 14.31 "Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?"
sau:
Marcu 9.24 "Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele."- cum spune tatăl băiatului vindecat de Iisus, înseamnă asta că era un necredincios? Sau că era un credincios desăvârşit? Nu inseamnă nici una nici alta

A avea o cadere nu inseamna sa fii necredincios. A trai in pacat inseamna sa fii necredincios, lipsa sensibilitatii fata de pacat(sa nu ai nici o pb cand pacatuiesti). Avram a cazut, David a cazut, insa Dumnezeu ii numeste oameni dupa inima Lui.
A fi credincios nu inseamna sa fii perfect. Lui Petru Hristos i se adreseaza "putin credinciosule" nu necredinciosului.

În prealabil postat de ovidiu-s

Biblia ne arată în permanenţă că aceiaşi persoană poate fi credincioasă până la martiriu în anumite situaţii, iar în altele aceiaşi persoană poate fi laşă.
Graniţa strictă dintre credinţă şi necredinţă nu o fac decât sectele de "mântuiţi" neoprotestanţi cu filosofiile lor pentru copii proşti.

Esti cam in ceata in ceea ce priveste credinta si necredinta. Faptul ca un om cade nu inseamna ca e necredincios. Trairea in pacat denota necredinta, faptul ca nu dai 2 bani pe ce zice Hristos si traiesti dupa pofte pacatoase.
Exista o granita clara intre credinta si necredinta, fapt scos in evidenta si de Sf Scriptura. A crede inseamna sa traiesti dupa cum a zis Hristos, a nu crede inseamna sa traiesti dupa poftele firii.

În prealabil postat de ovidiu-s

Aşa cum spunea şi Danuţ mai sus, în Vechiul Testament tăierea împrejur prefigura credinţa botezului
Acest lucru este dezvoltat de sfântul apostol Pavel în capitolul 4 al epistolei către Romani:
4. Dar cum i s-a socotit? Când era tăiat împrejur sau când era netăiat împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur.
11. Iar semnul tăierii împrejur l-a primit ca pecete a dreptăţii pentru CREDINŢA lui din vremea netăierii împrejur, ca să fie el părinte al tuturor celor ce cred, netăiaţi împrejur, pentru a li se socoti şi lor ca dreptate,
12. Şi părinte al celor tăiaţi împrejur. Dar nu numai al celor care sunt tăiaţi împrejur, ci şi care umblă pe urmele credinţei pe care o avea părintele nostru Avraam, pe când era netăiat împrejur.

Versetele astea nu fac decat sa intareasca ceea ce am afirmat eu, si anume ca neprihanirea lui Avram era data de credinta lui si nu de faptul ca era circumcis. iar circumcizia a fost semnul credintei lui, nu prin circumcizie a devenit credincios.
La fel, prin botez omul marturiseste credinta lui, nu devine credincios prin botez.

În prealabil postat de ovidiu-s

Avraam a mijlocit aşadar prin tăierea sa împrejur şi pentru cei tăiaţi împrejur , dar şi pentru cei netăiaţi împrejur, dar care aveau credinţă.

Avram a fost considerat tatal credinciosilor.Cand evreii spuneau ca ei sunt fii ai lui Avram Domnul Iisus le-a zis ca nu sunt fii lui deoarece nu calca pe urmele lui.

În prealabil postat de ovidiu-s

Să reluăm:
Fapte 17. 10. Iar legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur.
...
12. În neamul vostru, tot pruncul de parte bărbătească, născut la voi în casă sau cumpărat cu bani de la alt neam, care nu-i din seminţia voastră, să se taie împrejur în ziua a opta.
(Nu numai evreii trebuiau să se taie împrejur, o făceau si ceilalţi care trăiau printre evrei fie că voiau fie că nu)

Obligatia era a tuturor, faptul ca erau robii lui Avram, faceau parte din casa lui si erau obligati sa fie circumcisi.

În prealabil postat de ovidiu-s

Să ne referim şi la exemplele referitoare la Botez din Noul Testament.
Fapte 16.15 “Iar după ce s-a botezat şi ea ŞI CASA EI, ne-a rugat, zicând: De m-aţi socotit că sunt credincioasă Domnului, intrând în casa mea, rămâneţi.”
Fapte 16.33″Şi el, luându-i la sine, în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat EL ŞI TOŢI AI LUI ÎNDATĂ.”
In Antichitate casa unui om insemna si copii mici şi servitorii.
De ce nu ne spune Duhul Sfânt- Autorul scripturii că pruncii, handicapaţii şi bolnavii care nu puteau să mărturisească erau excluşi de la Botez?

In primul rand casa respectiva nu inseamna ca erau servitori si copii mici. Lidia, ca despre ea era vorba, era o vanzatoare ceea ce indica faptul ca nu facea parte din clasa instarita ca sa aiba robi. Dar si daca avea, botezul lor era posibil daca ei au crezut. Asta e invatatura lui Hristos, ca cine crede sa se boteze, nu sa se boteze oricine si apoi poate o sa creada. Faci speculatii pe baza unor lucruri care nu ai cum sa le dovedesti(prezenta bebelusilor in casa Lidiei).
In cazul temnicerului uite ce spune Sf scriptura:
"Şi el, luându-i la sine, în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată.
Şi ducându-i în casă, a pus masa şi s-a veselit cu toată casa, crezând în Dumnezeu. "
Dupa cum vezi s-a veselit cu toata casa crezand in Dumnezeu. Toata casa a crezut, nu doar el, de aceea a fost posibi botezul celor din casa lui.
Nu vad de unde tragi concluzia ca bolnavii nu puteau marturisi. Eu vad cazul ologului care a fost dus printr-un acoperis in prezenta Domnului.
Pruncii nu au ce marturisi, pentru ca lor le lipseste discernamantul, la fel celor handicapati mintal.

În prealabil postat de ovidiu-s

Mai mult, aşa cum se ştie şi sectele neoprotestante practică botezul copiilor dar că o fac atunci când aceştia se apropie de adolescenţă.
Unde delimitează în Biblie, Duhul sfânt, vârsta la care un copil poate fi botezat sau gradul de handicap al unui retardat mintal ca să poată fi botezat sau nu?
Şi de unde ştiu ereticii neoprotestanţi că într-adevăr adolescenţii şi cei care se botează la ei cred sau nu cu adevărat în Hristos? Până la urmă credinţa înseamnă fapte, nu o simplă mărturisire de ochii lumii.

Duhul Sfant nu pune o delimitare de varsta, delimitarea clara care se face este aceea ca doar cei ce cred se pot boteza, lucru care este evident din Sf Scriptura. Ori ca sa crezi trebuie sa ai discernamant, sa faci alegerea dintre bine si rau.
Omul poate sa minta, si sa dea o falsa marturie de credinta, dar va raspunde in fata lui Dumnezeu. In ceea ce priveste biserica, se iau masuri disciplinare in cazul celor care s-au botezat dar nu duc o viata de credinta.
Nimeni nu poate garanta ca unul care se boteaza crede cu adevarat, poate pacali pe ceilalti dar nu pe Dumnezeu, care este Judecatorul suprem.
Insa ce sa zicem la ortodocsi unde toti sunt botezati si majoritatea traiesc in pacat fara nici cea mai mica jena.