Irina, lucrurile nu sunt asa de complicate precum vrem sa le facem.
Observa lucrurile si oamenii putin mai detasat. Si ca sa iti creez o astfel de stare, ma inspir din conferinta lui Claudiu Raducanu pe care o poti gasi pe ortodox media: la o cafea cu Hrisos. Fain. Este Cel care se afla langa noi indiferent cu cine suntem. A fost inclusiv cu Pr. Calciu cand a stat 7 luni izolat. Gandeste-te ca cei din jurul tau sunt pilele lui Hristos. Nu este asa? Hai sa facem o mica comparatie. Trinitatea a fost asemanata de Sf. Ioan Damaschin cu soarele. Mi-a placut ideea. Dar mai mult mi-a placut totusi comparatia cu un copac. Am inteles-o mult mai bine. Pot citi si catolicii. Dumnezeu este pamantul, copacul sau trunchiul este Iisus, iar seva respectiv Duhul Sfant care vine de la Tatal si PRIN Fiul hraneste ramurile si crengutele care suntem noi care umblam ca pe sarma in viata asta. Asa incat crengutele vecine sunt cei care spui tu ca se uita ciudat la tine, deci sunt si ele a lui Hristos, asa incat atunci cand ei iti fac ceva, fac pentru ca Dumnezeu ii lasa. Ai multumit pentru lucrarea aceasta a lui Dumnezeu, care chiar daca nu ti-a placut a fost cu ingaduinta Lui? Ai multumit pentru marginalizarea in care te simti dusa?
Pana iti gasesti lucrarea lui Dumnezeu in tine, care sa fie a ta particulara iti recomand o alta. Cand observi la cei din jurul tau ca te marginalizeaza, pune-te in locul lor si cere iertare lui Dumnezeu pentru necredinta "ta". Zi Doamne iarta-ma ca nu stiu ce fac. Si mai departe sa faci ca si copii. Repet exemplul cu copii care se lovesc, dar n-au timp de vaicareala, ca au de "lucru". Si ce lucru au ei, dar noi? Nu exista ei si tu sau eu. Exista doar noi. Sa incercam sa nu ii marginalizam noi pe ei. Sa nu ne transformam in victime. Iubirea pentru Dumnezeu se castiga iubind pe cel mai marunt dintre fiii Lui, in transeele comuniunii cu ceilalti. Fi tu cea care sa dea marturia cea buna, celor care n-au avut sansa sa o primeasca. Nu-i intocsica cu credinta, intocsica-i cu bunatatea ta, calmul tau, cinstea ta, puterea ta de daruire, blandetea ta si tot ce-ti va descoperii Dumnezeu ca trebuie sa fi ca sa devii demna de partenera la cafeaua de dimineata cu Hristos. Si la un moment dat se vor intreba de unde acestea la tine. Abia atunci vor observa cu Cine iti petreci timpul liber in care nu le slujesti lor. Abia atunci vor observa in ce directie e capul tau plecat, si vor intelege ce poarta deschide crucea prefigurata pe pieptul tau in fata Bisericii lui Hristos.
Ei nu sunt necredinciosi. Sunt doar eliminati de noi in rugaciune, in post, care il facem dintr-un egoism doar pentru noi. Au fost vitregiti, unii din ei, de rugaciunea mamei lor, de comuniunea rugaciunii in tinerete cu parintii lor si de exemplu nostru in viata lor. N-au gasit in jurul lor marturia altora de care am vorbit. Pentru ei si pentru noi Hristos s-a odihnit abia pe cruce, vorba Pr. C-tin Necula.
Doamne ajuta.
|