Citat:
În prealabil postat de NEYRA 383
Am citit cu multa rabdare si atentie,toate postarile cu privire la sinuciderea Madalinei,desigur ca parerile sunt impartite, pro si contra,observ ca secauta vinovati si scuze pt gestul ei,ba socirtatea ,ba familia, dar si eu sunt inclinat sa cred ca este o cauza spirituala,sau mai bine zis lipsa ei,faptul ca nu s-a putut impaca cu esecurile vieti,faptul ca nu s-a iubit nici macar pe ea ca sa se ierte si sa uite trecutul,si sa se impace cu prezentul si cu problemele acestei vieti cu care ne confruntam fiecare,dintre noi, nu o aprob in gestul ei dar nu dau vina nici pe societate,nici pe familie,ci doar pe lipsa vointei ei,de a lupta cu esecurile,dezamagirile si durerile din aceasta viata,daca nici macar dragostea pentru"ingerasul ei" nu a putut-o motiva sa traiasca si sa lupte,cel mai mare pacat este de copilasul acesta mititel care acum nu prea ingelege el ca ce se petrece dar va veni o vreme cand se va intreba; care a fost cauza sinuciderii mamei lui,de ce l-a parasit,oare nu l-a iubit indeajuns.........multe intrebari..........
Nu cred ca se merita sa argumentam pe acest sitte acest subiect,sau sa ne certam intre noi pe aceasta tema,personal nu sunt de acord cu marea onoare si cinste care i se face fiind comparata cu marea stea de cinema MERLYN M. care era si este cunoscuta de intreaga planeta, nu cred ca merita aceasta onoare,scuze daca supar p[e cineva,nu asta este intentia mea,dar este opinia mea,(cer iertare pt rautatea mea,stiu ca mortii nu trebuie vorbiti de rau)
|
Buna ziua,draga Neyra! :)
Cu siguranta a fost in primul rand o cauza spirituala!Toate bolile noastre,ca sunt trupesti sau mai rau,ale mintii...de la suflet pornesc.
Doar ca nu toti sunt atat de puternici sa le depaseasca singuri.
Eu nu caut vinovati,insa in primul rand m-a revoltat atitudinea unor "crestini" care din prea multa iubire de aproape,ma gandesc,nu mai stiau,pe primul topic unde poate ar fi fost mai frumos sa ii aduca un ultim omagiu, cum sa o denigreze pe aceasta femeie pentru gestul facut,iar in al doilea rand mi-as dori ca acest subiect sa traga un semnal de alarma.
Ea s-a dus,Dumnezeu sa o ierte,insa sunt atatia altii care se zbat in acest iad al sufletului chiar in momentul prezent si nu stiu incotro sa mearga sa caute ajutor,cu cine sa vorbeasca etc.
Chiar pe celalalt topic cu acest subiect,spunea o doamna ca a avut o prietena care s-a sinucis,iar inainte de asta i-a spus ce intentioneaza sa faca,dar nu a luat-o in serios.
Din pacate asta se intampla si acum... ba nu sunt luati in serios ori se tem ca vor fi judecati si aratati cu degetul pentru ca au o problema de acest fel etc.
Ganditi-va ca prin asta poate trece oricine cand va asteptati mai putin,chiar si copilul dvs,Doamne fereste!Trebuie sa fim atenti la ce se intampla in jurul nostru si cand intalnim astfel de cazuri sa stim sa luam masuri din timp.
Stiu multi preoti care trimit ei insisi oamenii la psiholog sau psihiatru,pentru ca este clar ca in anumite cazuri este nevoie si de ajutor specializat,pentru ca omul nu mai gaseste resursele necesare sa se ajute pe el.
Neyra,ai scris ca nu a mai fost motivata de dragostea pentru copil...pai,nu,nu mai era motivata de nimic,nici sa traiasca macar.Nu putem sa asteptam ca un om sa aiba iubire de ceilalti,fie si propriul copil si sa traiasca in armonie si echilibru cu ei,atata vreme cat el nu poate face toate acestea cu el insusi si cand a inceput sa isi programeze propria anihilare.
Traim vremuri dificile,in care reperele sanatoase aproape ca s-au pierdut,totul este intors cu susul in jos si credeti-ma cand va spun ca nimeni nu este suficient de puternic pentru acest haos,iar mai devreme sau mai tarziu poate ceda.Ca sa supravietuim este nevoie de o viata spirituala intensa si autentica si in acelasi timp sa nu uitam ca suntem aici unii pentru altii.
Nu suntem intr-o competitie in fata lui Dumnezeu,fiecaruia oricum individual i se vor cantari faptele,de aceea trebuie sa fim receptivi la suferinta celor cazuti si daca ei accepta sa ii ajutam,iar daca noi am ajuns sa cadem,sa cautam ajutorul si sa il acceptam.