Citat:
În prealabil postat de Annyta
Nu știu ce să zic. Experiența mi-a arătat altceva: deși știam foarte bine că un anumit lucru e păcat și vroiam să mă feresc de el, deși logic și rațional știam exact ce trebuie să fac și ce să nu fac, nu am acționat în conformitate cu ce mi-a zis mintea. Abia când am simțit cu toată ființa mea răul pe care mi-l pricinuia lucrul respectiv, când în inima mea s-a simțit fiorul acelui păcat, m-am hotărât cu adevărat că trebuie să împotriva lui. Eu cred că despătimirea nu se face doar cu ajutorul minții. Conștiința lucrurilor se naște în inimă. În contextul respectiv, mintea m-a ajutat doar să numesc acel păcat, identificarea lui a fost în inimă.
|
Ei, vorbim cam acelasi lucru dar un pic mai diferit, sau mai bine zis fiecare in felul sau. De fapt exemplul tau confirma ce am spus si eu. Mai intai mintea spune rational ce e bine, si daca nu ascultam de minte, care este paznic al inimii si mergem mai departe intervine Dumnezeu prin glasul constiintei.
insa despatimirea este curatirea noastra, ori ea cu mintea se face. caci mai intai constientizam cu mintea pacatul ca apoi sa luptam cu el tot cu mintea cu ajutorul lui Dumnezeu.
Iata ce zice Arhim. Sofornie in Mistica vederii lui Dumnezeu despre:
- vederea pacatului
"Părinții spuneau că a-ți vedea păcatul este un mare dar al Cerului, mai mare decât vederea îngerilor. Și eu, mulți ani am fost orb duhovnicește.”
„Eu nu văd Lumina ca atare, ea doar îmi deschide ochii să înțeleg în ce întuneric trăiesc. Eu nu aș putea înțelege întunericul, dacă n-ar exista lumina opusă..”
„Cu întristare m-am convins că rari sunt oamenii care simt în inima lor durerea păcatului”
-si esenta pacatului
„Din momentul în care mi s-a dăruit harul pocăinței, mi-am dat seama că mă aflu în iad”.
„Când mi s-a descoperit că natura duhovnicească a mișcării mele lăuntrice era de fapt o repetare a căderii lui Adam, atunci m-am îngrozit și de atunci rugăciunea mea se caracteriza printr-o vrăjmășie față de mine însumi”.
Iata Anyta, oare miscarile noastre launtrice nu sunt o repetare a caderii lui Adam? Putem noi oare din ele sa ajungem la adevarata luminare a mintii?
Chiar si rugaciunea inimii, mai intai intra in minte si abia apoi coboara in inima. Nu intra in inima ca apoi sa patrunda in minte. de aceea este coborarea mintii in inima si nu urcarea inimii in minte.