În prealabil postat de NECTARIE

ubirea este una din nevoile fundamentale ale vieţii noastre, fiind viaţă, putere, comuniune pe care se sprijină toate. Daca ne lipseşte iubirea, ne lipseşte viaţa. Ea ne învaţă să ne descoperim unii pe alţii, iar viaţa demonstrează, de cele mai multe ori, că suntem încântaţi de această descoperire, care aduce multă bucurie şi pace inimii.
Prin iubire „dăruim” mereu fără să contabilizăm. Ea este viaţă şi Duh prin care se trăieşte mereu sentimentul minunii.
Orice inimă împietrită când este întâmpinată în smerenie cu glasul iubirii, cu darul Domnului se înmoaie şi pulsează iar în acordurile armoniei din partitura vieţii, venindu‑şi în fire…
E greu de definit iubirea. Ea pur şi simplu trebuie să existe fără definiţii sau formule speciale, să se manifeste fiinţial.
Celebrul filosof Seneca spunea simplu, dar adânc că „dacă vrei să fii iubit, iubeşte!”, căci ea, iubirea, aşa cum spunea Fericitul Augustin, „uneşte pe cel ce iubeşte cu cel iubit”.Iubirea este mărturie a credinţei, izvorul sănătăţii, elixirul vital al vieţii duhovniceşti, cea care acolo unde se aşează binecuvântează totul, îndulcind inima şi viaţa. Prin iubire învăţăm bucuria de a trăi şi de a rămâne în bucuria harului, căci dacă nu am dragoste nimic nu sunt. „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” (I Cor.13, 4‑8)
Oare cum ar fi lumea dacă toţi am iubi?