Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar
Nu e nimic deosebit în experiența mea, au făcut-o mulți alții, însă am precizat acest amănunt dintr-un motiv precis: când încă nu ajunsesem la evidența miracolului în funcționarea corpului (cred și azi că funcționarea corpului e imposibilă, cu totul imposibilă, fără intervenție permanentă de Sus), eram ateu.
|
Chiar și fără un studiu aprofundat, am ajuns la aceeași părere, că viața trupului nostru atârnă în fiecare clipă de voia lui Dumnezeu, că suntem extrem de fragili și că faptul că trăim este o mărturie de fiecare clipă a dragostei Sale. Viul în sine este un miracol și o taină. Pătrunderea tot mai adâncă în miezul cunoașterii sporește taina pentru cel care are ochi de văzut, pentru cel care își păstrează nealterată capacitatea de a se uimi și care nu vrea să reducă totul la noțiuni comprehensibile.
În ce privește subiectul topicului: Într-adevăr, ateii sunt, și ei, oameni, mulți dintre ei mai oameni decât mine. Îi respect pentru faptul că își asumă cinstit neputința de a crede și consider că, rămânând cinstiți cu ei înșiși până la capăt, sinceri în căutări, nu pot ajunge decât la unul și același Adevăr. De altfel, căutarea nu încetează niciodată, nici pentru omul credincios.