Citat:
În prealabil postat de forever...
Pentru ceea ce îmi face bine, am întâlnit un alt termen: "a se lipi" :-)
"Lipitu-s-a sufletul meu de Tine și pe mine mă va sprijini dreapta Ta.” (Ps. 62, 8)
"Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porțile fiicei Sionului." (Ps. 72, 27)
...
|
Oh, sărumâna, de când mă știu mi-a părut nesuferită expresia "s-a lipit de..." (Măria de Ion, Vasile de Florica, studenta de prof. etc; bașca povestea aia cu "marca, de scrisoare").
Aflu acum că expresia, pervertită poate prin proasta întrebuințare, are în rădăcini un sens nobil și curat. Deh, dacă nu citesc psalmii...:)
Sărut-mâna, Doamne ajută!
P.S. Orice lipire presupune un lipici, o pastă, ceva... Atunci, din ce-i făcut lipiciul creștinului? Din niște acțiuni, cumva, trebe că este... Și doar atât? (că zice: "și pe mine mă va sprijini dreapta Ta") Care va să zică nu degeaba spun Părinții de "împreună-lucrare"...