In Duminica Floriilor, Domnul Hristos a intrat in Ierusalim, calare pe manzul asinei, pentru sarbatoarea Pastilor si multimile L-au intampinat cu bucurie, purtand ramuri de finic in maini, slavindu-L ca pe un imparat. Oamenii duc la biserica tot felul de flori si mai ales ramuri de salcie si se intorc acasa cu ele sfintite, pastrandu-le tot anul la icoane.
In interpretarea
Sfintilor Parinti, asina preinchipuie sinagoga, in timp ce manzul prefigureaza neamurile care urmau sa fie chemate la credinta. Este o interpretare simbolica, ce nu anuleaza realitatea faptului. Manzul pe care nu mai sezuse nici un om sugereaza neprihanirea Domnului, El neputand sa Se atinga decat de acele fapturi ce nu fusesera intinate sub nici o forma.
Sfantul Ignatie Brancianinov vede in "Manzul asinei" si altceva. Acest manz il descopera pe omul manat de pofte dobitocesti, lipsit de libertatea sa duhovniceasca, legat de impatimire si de obisnuinta vietii trupesti. Invatatura lui Hristos desface asinul de iesle, adica de implinirea voii pacatoase si trupesti. Dupa aceea, Apostolii aduc asinul la Hristos, isi pun pe asin hainele: pe el Se asaza Domnul si savarseste pe el intrarea in Ierusalim.