[Brielle]

Cu un an in urma am participat la o cura de reabilitare in pentru durerile provenite de la coloana vertebrala . Intre procedurile oferite de casa de sanatate se afla si psihoterapia. Desigur ca am incercat si asta pe langa alte metode cum ar fi autosugestia si gimnastica medicala. :)

O simpatica psiholoaga a incercat sa-mi deznoade viata particulara si sa recunoasca motivul incordarii muschilor paravertebrali in faptul ca ma sacrific tot timpul pentru familia mea si ca ar trebui sa ma gandesc la mine insami inaintea celorlalti, ca greutatea familiei ma apasa pe umeri prea tare ...

Ca e normal ca fiul meu in varsta de 21 de ani sa se descurce absolut singur daca s-ar putea sa plece de acasa si sotul ar trebui sa-si poarte singur de grija iar eu sa ma trec pe primul plan in viata mea.

Ceea ce nu stia ea era ca fiul meu studiaza, munceste si locuieste singur la 1400km de noi chiar daca in locuinta care ne apartine iar noi il ajutam si-l sustinem pe langa desigur lucru de care orice parinte ar fi multumit.

I-am multumit pentru sfaturi dar mi-am permis sa-i spun ca defapt chiar acestea sunt satisfactiile sufletesti in viata mea de familista convinsa iar a ma dedica celor dragi nu poate constitui cauza durerilor de spate.

Fiecare psiholog iti va spune in concluzie ca problemele tale isi au radacinile in copilarie si in comportamentul tau familial si defapt trebuie sa te ajuti singur iar daca poti da-i pe toti ceilalti deoparte. Deci gandeste-te doar la tine si daca nu merge te indoapa si cu antidepresive daca le dai voie.

Eu am avut o copilarie fericita si inafara de aceasta chiar nu-mi lipseste siguranta de sine cu nimic.

Psihologii te vara doar in sertarele in care au invatat ei la scoala sa sorteze persoane.

In cazul meu s-a dat "cu batul in mijlocul baltii" :) Lucrand in domeniul medical si partial invatamant am avut si eu onoarea sa invat despre sertarele respective. :)

De curand am trecut prin niste necazuri la care nu m-am asteptat si care intre timp s-au rezolvat tot datorita celor dragi din jurul meu care mi-au stat alaturi si mai ales reintoarcerii mele la biserica.

In pragul depresiei am ajuns sa ma intorc la credinta si deja prima discutie avuta cu preotul m-a ajutat in scurt timp , pe mine care la prima spovedanie din viata mea am recunoscut ca am ceva impotriva institutiei numite biserica si a oamenilor numiti preoti, mai ales a dânsului personal.

Da , exista preoti cu harul lui Dumnezeu, a trebuit sa recunosc aceasta si sa-mi cer iertare in fata lui si a lui Dumnezeu pentru ce gandisem cu nu mult timp inainte.

Pentru mine psihoterapia ortodoxa a avut un efect benefic. V-o recomand cu caldura.