Citat:
În prealabil postat de Simona-Marilena
Zilele acestea m-a cuprins o tristete fara margini, nu am avut liniste, imi e dor de Dumnezeu... Am iesit afara si m-am bucurat de zapada mai rau decat copiii mici...Mi-e dor de Dumnezeu, dar, cand vad frumusetea creatiei mainilor Sale...imi trece orice dor, orice suparare...Si totusi observ ca lumea e atat de grabita si ca nimeni nu mai priveste lumea prin prisma unui copil...  Ma intreb cati parinti se mai joaca cu copiii lor... ( desi..cu mine nu se juca nimeni...ma jucam singura ) si oare cati mai privesc spre cer, oare cati se mai bucura de primii fulgi de nea.. |
Natura, pentru omul care o priveste cu ochii deschisi, este minunea lui Dumnezeu. Mereu sunt uimit de cum oamenii nu cred in Dumnezeu, atata vreme cat lucrarea mainilor Lui este la indemana oricui, fiind suficient sa privesti pe fereastra ca sa o vezi, si inca din belsug.
Si cu cat o privesti mai mult si mai indelung, cu atat te poti scufunda mai mult in tesatura minunata a gandurilor lui Dumnezeu.
Ca exercitiu, recomand tuturor sa selecteze din natura un lucru (un animal, o planta, un organ, o insecta etc.) si sa o analizeze cu atentie. Va observa in el o maiestrie neasemanata, chiar tehnologic vorbind, care arata o intelepciune nesfarsita, care nu poate veni niciodata de la o natura asa-zis "creatoare" dar nedotata cu inteligenta.
"Cat de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut!"