Eu nu prea mi-am pus această întrebare.
Pare puțin legată de tipic. Există oare o modalitate "corectă" de a ne ruga? Cum definim "corect" în acest context? Să mă simt eu sigur și bine că am făcut un lucru corect? Sau să cred/ simt că Dumnezeu mi-a primit rugăciunea? Sau să simt deja un răspuns?
Scuze de off-topic. Eu însămi sunt adesea împrăștiată, părintele duhovnic mi-a dat o soluție în acest sens. Undeori rugăciunea "curge" mai bine, mai tainic, alteori mai superficial... De cele mai multe ori mă rog în gând, dar și în "șoaptă". Cu voce tare, mai deloc.
|