Nu cunosc toate detaliile dar ce vad eu:
1. Nici fata nici mama nu au incercat sa-l puna pe drumul cel bun pe tanarul "bun si flusturatic".
2. Decizia mamei a tinut mai mult de confortul ei personal decat de sentimentele fiicei sau mantuirea unui suflet.
Asta arunca o umbra intunecata asupra credintei care chipurile ar fi avut-o.
3. Fata l-a iubit poate dar nu atat de mult cat isi inchipuie tanarul.
Daca l-ar fi iubit cu adevarat, s-ar fi gandit la mantuirea lui, sa-l aduca in Biserica, chiar sa-l sprijine o viata intreaga in directia asta.
I-ar fi vazut unicitatea, ca om, dar se pare ca n-a fost mai mult decat un potential sot, si daca nu e unul, poate fi foarte bine oricare altul.
Probabil a fost obisnuita de mica sa asculte si sa manince tot ce i se pune in fata de parinti si nimic altceva iar alegerile ei de fapt nu au fost si probabil nu vor fi niciodata ale ei.
Insa e foarte posibil sa fi asteptat ca atunci cand i-a prezentat celalat canditat, baiatul in loc de "binecuvantare" sa-i ceara sa nu faca asta si sa se casatoreasca cu el si cine stie, poate chiar ar fi acceptat.
Insa nu a facut asta, din lasitate sau pentru ca s-a simtit ranit si asta poate a facut-o si pe ea sa creada ca nu era tocmai iubirea asteptata.
Acum, fara doar si poate ca sunt detalii care pot valida sau invalida anumite speculatii de mai sus, dar unele s-ar putea sa fie perfect valide.
Bine ca exista un "happy end", fiecare s-a impacat cu situatia finala si nu ca in cazul de mai sus, cand unul n-a gasit alta iesire dintr-o situatie nasoala decat printr-un gest aiurea care a despartit oameni si intretinut resentimente si peste decenii.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
Last edited by AlinB; 27.09.2015 at 01:43:58.
|