Citat:
În prealabil postat de ciresica
Asa, m-am suparat pe mine. Mi-am revazut toate mesajele si am ramas uimita de ce am putut sa scriu. In plus, aici este un mediu virtual in care, intr-adevar, am primit sfaturi bune, dar eu am nevoie de un duhovnic bun, ori ultimul pe care l-am gasit m-a cam socat. Cand ma spovedeste sta in picioare, iar eu in genunchi. Nu mai suport aceasta situatie. In plus, alti duhovnici sunt foarte ocupati, nu ma baga in seama. O data, dupa ce avusesem o perioada de probleme mari m-am dus la duhovnicul meu de atunci, voind sa ii povestesc cate ceva. M-a intrebat rastit: tu ce mai vrei? L-am lasat.
|
Uneori oamenii, si in special femeile, confunda duhovnicul sau pur si simplu preotul la care merg sa se spovedeasca cu un psiholog sau cu un prieten/partener de discutii la care merg sa-i povesteasca toate cate li se intampla, toate "nedreptatile" pe care i le fac ceilalti, problemele cu sotul/sotia, iubitul/iubita etc...
Poate de aia uneori preotii nu au timp sau rabdare sa asculte toate astea! Spovedania e altceva, trebuie sa invatam sa ne spovedim cu adevarat ca sa nu irosim timpul preotului. Nu zic ca e cazul tau pentru ca nu stiu daca faci parte din categoria asta, dar ar putea fi motivul pentru care te-a repezit. Uneori mai avem nevoie si de dusuri reci nu numai de vorbe calde...
E doar o parere, scuze daca am suparat pe cineva!
Doamne ajuta!