View Single Post
  #122  
Vechi 28.01.2016, 08:16:18
ahilpterodactil
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Intrarea Vagonului Vezi mesajul
Am zis eu ca nu erau in regula cu randuiala si celealte?! Unde?!?! Vorbeam de sfinti. Am zis ca Sf. Chiril de Alexandria si Sf. Grigorie Palama, si Sf. Nicodim Aghioritul, si altii au fost canonizati in primul rand pe baza operelor lor, care au avut si au o importanta dogmatica coplesitoare.
Pai hai sa rasfoim pe ici pe colo. Sa citim, mai intai, unele ca acestea:
http://www.doxologia.ro/viata-sfant/...ul-alexandriei

De atunci Sfântul Chiril era sădit în grădina Bisericii lui Hristos întocmai ca un crin binemirositor și frumos, care înflorea cu curăția și cu faptele bune, și care umplea pe credincioși cu mirosul dumnezeieștii lui înțelepciuni.

http://www.doxologia.ro/viata-sfant/...ul-alexandriei

Mai pe urmă de tot, fiindcă eresul lui Nestorie creștea din zi în zi tot mai mult și sporea din ce în ce mai rău, iar dezbinarea Bisericii se făcea mai mare și mulți din episcopi se vătămau de eres; pentru aceasta, Teodosie cel Tânăr, dreptcredinciosul împărat, vrând să îndrepteze aceste sminteli și să curețe Biserica lui Hristos și grâul credinței de mărăcinii și neghinele rătăcirii lui Nestorie, a poruncit să se adune la Efes al treilea Sinod a toată lumea, în anul 43l.

Deci s-au adunat două sute și mai bine de episcopi din toată lumea; iar câți nu puteau să meargă singuri pentru vreo împiedicare de nevoie, aceștia și-au trimis înlocuitorii lor. De aceea și Celestin, papa de atunci al Romei, fiindcă nu putea să meargă la Efes de bătrânețe și slăbiciune, a scris Sfântului Chiril să țină locul lui în sinod. Deci cei mai mari ai acestui Sfânt Sinod erau: întâi, Sfântul Chiril, ca un păzitor de loc al papei și ca un patriarh al Alexandriei; al doilea, Iuvenalie al Ierusalimului, și al treilea, Memnon al Efesului. Deci fericitul Chiril, aflându-se cel dintâi șezător pe scaun în sinodul acesta a toată lumea, a propovăduit împreună cu ceilalți părinți și a dogmatisit că Domnul nostru Iisus Hristos este unul după ipostas, Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit, iar Preacurata Fecioara Maria, care L-a născut pe El cu trup, este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea s-a făcut mare bucurie la toți dreptcredincioșii și tot poporul cetății bătea din palme de bucurie și zicea într-un glas: „Nu este mare Artemida efesenilor, după cum s-a zis de demult, ci este mare Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu". Iar pe spurcatul Nestorie, Sfinții Părinții ai acestui sinod l-au anatemizat și l-au caterisit ca pe un eretic și hulitor. Dar fiindcă el nici așa nu se liniștea, ci propovăduia eresul mai departe, pentru aceea l-au surghiunit întâi în Tason - după cum zice Sfântul Teofan -, apoi în Oasinul Arabiei, căruia pe turcește îi zice Iprim.

Și acolo aflându-se pierzătorul Nestorie, și-a luat dumnezeieștile pedepse, pentru că limba lui cea hulitoare a putrezit și a fost mâncată de viermi, tot asemenea a putrezit tot trupul lui - după cum scriu Chedrinos, Nichifor și Evagrie. Iar în Tebaida cea de sus, ticălosul Nestorie a suferit moarte înfricoșată și prea dureroasă, asemenea cu a lui Arie; fiindcă, mergând la umblătoare, a început a huli împotriva lui Hristos și împotriva Născătoarei de Dumnezeu. Pentru aceasta, îngerul Domnului l-a lovit și s-au vărsat toate măruntaiele lui tocmai în vasul necurățeniei lui; și acolo și-a dat sufletul acel om rău, după cum povestește Sfântul Gherman al cetății lui Constantin.

O necinste și o pedeapsă ca aceasta a luat ereticul Nestorie, cel de un gând cu iudeii; iar Sfântul Chiril a luat mare cinste de la Sfântul al treilea Sinod a toată lumea, pentru că, după cum povestește Ioan Zonara în cuvântul de laudă pe care îl împletește Sfântului Chiril și care se găsește în cărțile cele scrise cu mâna, părinții celui de-al treilea Sinod au dăruit dumnezeiescului Chiril aceste privilegii: să se numească judecător al lumii și să poarte pe cap, când va sluji Sfânta Liturghie, un giulgiu subțire ca o basma. Iar numele de judecător al lumii arată judecata cea minunată a toată lumea pe care a făcut-o sfântul, unind prin dreapta credință toată lumea, care era în acel timp împărțită de eresul lui Nestorie. Giulgiul cel subțire arată subțirătatea minții și a socotelilor sfântului cu care a întărit și a dogmatisit unirea cea după ipostas; fiindcă prin hotarul acesta, se arată împreună și o față a lui Hristos și două firi ale Lui. Dumnezeiescul Chiril s-a numit încă și papă, poate pentru că avea locul lui Celestin papa la cel de-al treilea sinod, măcar că alții tâlcuiesc într-alt fel privilegiile de mai sus. Pentru care și toți patriarhii Alexandriei, urmașii Sfântului Chiril, au apucat și ei să se numească papi și judecători ai lumii, și să poarte, când slujesc Sfânta Liturghie, două coroane și două epitrahile, poate pentru arătarea acelui giulgiu subțire, pe care sinodul l-a dăruit Sfântului Chiril.

Acestea le-am povestit pe scurt și cu puține cuvinte, dar n-a fost numai așa; pentru că, până să adune sinodul cel mai sus zis, ca prin el să întărească și să întemeieze adevărata credință, Sfântul Chiril a pătimit multă necinste și osteneală. Căci a luat multe clevetiri nedrepte și prigoniri de la ereticii cei de un gând cu Nestorie, pentru că ei, fiind ajutați de dregătorii cei lumești, au făcut adunarea lor și au propovăduit cu minciună că dumnezeiescul Chiril este eretic și de un gând cu Apolinarie, cel care se lepădase de adevărata înomenire a lui Hristos și zicea că Hristos nu are minte, ci dumnezeirea a împlinit locul minții. Deci ei au osândit pe Chiril ca pe un eretic, clevetindu-l la împărat cu scrisorile lor. Și atât de mult au putut pârele și prihănirile lor, încât au întărâtat și pe împărat cu urgie asupra sfântului, din care pricină a fost aruncat în temnița din Efes și a purtat fiare, nevoindu-se pentru adevăr împreună cu Memnon al Efesului.

După aceea împăratul, cercetând cu de-amănuntul și găsind că toate acele pâri au fost mincinoase și aflând nevinovăția Sfântului, i-a smerit pe eretici și i-a izgonit, iar pe Sfântul Chiril împreună cu cei de un gând cu dânsul i-a pus iarăși în scaunele lor și a fericit cu laude răbdarea și blândețea lor.