Citat:
În prealabil postat de Seraphim7
No stai puÈin...N-am zis(mărturisit,dacă preferi termenul) ca sunt deprimat constant,ci că deprimarea este o stare ,destul,de constantă pentru mine,dar asta nu înseamnă că stau prea mult de vorbă cu ea in ultimul timp,că nu prea am timp,prin urmare nici nu urmăresc să o ucid fiindcă as ucide si aproape tot ce stiu despre mine.Fara stimuli oferiÈi de partea întunecată si tristă si etc a vieÈii nu as fi cel de acum(Ètiu că sună cliÈeic,Dar eu stiu câÈi eu au fost inainte de EU de acum)...
Nu...deprimarea poate surveni când nu ai nicio corabie Èi tu vrei sa navighezi oriunde numa sa fi dus.
Dacă te afiliezi idealurilor creÈtine ai cam greÈit epoca domnu meu....Azi aceste idealuri sunt mimetizate,formalizate s.a.
Nu stiu ce sa zic...Poate singurătatea e luxul pe care nu e dispus nimeni sa si-l asume.
|
Păi leapădă-te de EU și nu te mai lăsa sedus de fermecăturile lui. Nu te bate cu el, nu-l chinui, nu-l ucide, nu-l distruge ci simplu, leapădă-te de EUL tău.
Păi dacă vrei să folosești idealurile creștine pentru desfătările EULui să știi că ai cam răsturnat norocool și idealurile.
Dintre sute de catarge
de Mihai Eminescu
Dintre sute de catarge
Care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile?
Dintre pasări călătoare
Ce străbat pământurile, (mai degrabă ceruruile)
Câte-o să le-nece oare
Valurile, vânturile?
De-i goni fie norocul, (defapt norocool)
Fie idealurile,
Te urmează în tot locul
Vânturile, valurile.
Neînțeles rămâne gândul
Ce-ți străbate cânturile,
Zboară vecinic, îngânându-l,
Valurile, vânturile.