Foarte interesant documentul atribuit Ierarhului Petru Movila, Mitropolitul Kievului.Surprinde destul de bine starea de spirit existenta in aceea epoca intre partea latina si Biserica Rasaritului.Avand in vedere traumele inca deschise in constiinta balcanica cauzate de jefuirea Constantinopolului de catre cruciati(Cruciada a-IV-a),nu este deloc surprinzator faptul ca reprezentatii Bisericii Catolice sunt portretizati intr-o scena comparata cu episodul biblic al confruntarii dintre Ilie si profetii lui Baal cu specificatia ca autorul a fost mai generos,ca si final,cu latinii decat a fost Ilie cu profetii invinsi :) Un alt foarte aspect interesant este sintagma de ,,..numai in Biserica Ta greceasca si soborniceasca de la Rasarit se afla credinta cea adevarata".Dar iarasi nu este de mirare acesta formula ce azi nu se mai regaseste in formularile oficiale intrucat in epoca respectiva tendintele slave sau grecesti influentau intr-o mare masura anumite aspecte,formularile autohtone mai avand de asteptat.

Exclamatia(emblematica pt determinarea cu care fiecare parte isi sustinea cauza sa in detrimentul celei sustinute de adversari,fiecare dorind sa-si vada oponentul traditional recunoscand suprematia sa in mod verbal,public,specificat si umilitor:) latinilor "Adevarata este credinta greceasca pe care o tine domnitorul"merita un premiu de inocenta istorica(sarim peste inacuratetea de ordin teologic si peste latura ei subiectiva pe criterii ce tin de restrangere doar la o zona din Rasarit) intrucat un prelat latin ar fi spus asta doar in cazul in care planuia sa-l mai vada pe Sanctitatea Sa doar in poze :)Insa independent de toate aceste detalii nesemnificative dpdv al acuratetii istorice(mai este confirmat acest episod si de o alta sursa?)merita remarcat finalul,in antiteza totala cu restul articolului.

Mihai Viteazul ii scrie ducelui Toscanei,un catolic,o epistola din perspectiva intrezararii sfaristului sau(mucenicesc este un termen dificil,a fost in primul rand un asasinat din motive politice,mai putin religioase).Continutul epistolei nu pomeneste nici un rand de o credinta greceasca ci face apel la ,,crestinatate"in ansamblul ei.In plus motivatia voievodului,conform acelui presupus document,pentru toate actiunile sale,ar fi fost nu unul patriotic in general ci unul de afirmare personala(prin prisma sacrificiilor facute),lucru complet atipic pentru Mihai:,,ci ca sa am si eu un loc si un nume in crestinatate am parasit toate celelalte prietenii ce le aveam".

In plus acesta dorinta a voievodului de a face parte din constiinta unei crestinatati nespecificate ca si intindere(este greu de crezut ca i-ar fi scris o asemenea scrisoare usor patetica,atipica,unui catolic pe care l-ar fi considerat adeptu lu Baal:)l-ar fi trimis,in zilele noastre,din perspectiva unor minti mai aprinse,direct in bratele acuzatiei de ecumenism :), voievodul neprecizand suficient de clar ca toscanul era in eroare si greci in adevar(ca sa respect limitarea autorului) :)

Aceste (posibil gresite) consideratii ma fac sa ma indoiesc profund(la acest moment) de autenticitatea unor aspecte cuprinse in acesta scrisoare(cu precizarea ca voi mai cauta si alte surse).