Citat:
|
Īn prealabil postat de cristina_cristina
Dar suntem noi oare pregatiti pentru moarte? Intr-adevar ar fi bine sa ne gaseasca pregatiti,dar cine dintre noi se va simtii total pregatit?Faptele noastre nu sunt de ajuns pt. ca Dumnezeu nu este un contabil:ai facut faptele astea si eu te rasplatesc pt. ele; ci trebuie sa avem sentimentul ca El ne daruieste Raiul pentru marea Lui mila si nu pt. ceea ce facem noi.(nu spun ca noi trebuie sa nu-i urmam poruncile,ci sa ne raportam la El cu dragoste nu contabilizand: am facu asta da-mi asta.) Si poruncile, faptele bune le facem ca sa nu ranim dragoste lui Dumnezeu nu dintr-un sentiment de obligatie."Iubeste si fa ce vrei"
|
Eu cred ca moartea este ca o samanta in noi inca de la nastere. Odata cu inaintarea in varsta creste si ea. Si avem timp sa ne pregatim pt. moarte, toata viata. Sigur ca Dumnezeu nu este contabil, El vrea sa-L iubim si sa ne temem de urmarile pacatelor noastre. In marea sa milostivire El, iarta toate pacatele spovedite si pentru care facem pocainta. Dar pana in ceasul al 11-lea, putem lucra pt. mantuire. Sfintii parinti spun ca pomenile si milostenia care se face de urmasi, pot ajuta sufletul celui adormit care a fost caldicel, sa ajunga in Rai. Si aceasta ca sa se arate ca este Domnul Preamilostiv. Eu cred ca nu trebuie sa ne temem de ceasul mortii, ci sa il primim cu bucurie, stiind ca viata adevarata, incepe odata cu venirea lui. Doamne ajuta:rolleyes: