Citat:
|
În prealabil postat de Gabriela-Ionela
Dalia, trebuie sa avem mare grija noi cei ce oscilam intre viata de manastire si cea de casatorie. Sa presupunem ca am gasit un raspuns si ne hotaram pentru casatorie dar inevitabil tot ne mai gandim si la manastire. In acest caz trebuie sa luam aminte la modul in care ne intemeiem o familie, sa fie una buna si placuta Domnului. Se stie ca si casatoria este binecuvantata de Dumnezeu o data prin aceea ca Dumnezeu a facut inca de la inceput barbat si femeie si a spus cresteti si va inmultiti dar si prin aceea ca Hristos a prefacut apa in vin la nunta din Cana. Deci daca noi nu ne vom intemeia o familie in care sotii sa se sfinteasca unul pe altul, atunci mi se pare ca nu vom putea infrunta duhovniceste necazurile, iar vrajmasul isi va baga putin codita si ne va lupta cu gandurile: eu trebuia sa merg la manastire dar daca m-am casatorit asa-mi trebuie.
Daca ne hotaram pentru manastire este necesar sa stim la ce sa ne asteptam ca mergand acolo sa nu avem surpriza ca nu putem face fata. Nu e simplu deloc.
Si nu ai de ce sa-ti ceri iertare.:)
|
DA, ASA ESTE, AM SI EU O PRIETENA CARE VISA LA MANASTIRE ZI DE ZI, INSA S-A CASATORIT IN CELE DIN URMA. DIN DRAGOSTE....SI CONVINGERE MAI MULT SAU MAI PUTIN. ACUM ARE UN COPIL, INSA NU O SIMT DELOC IMPLINITA IN CASNICIE, DESI SOTUL EI ESTE BISERICOS PANA PESTE POATE. LEGATURA AFECTIVA DINTRE EI E FRAGILA. DECI NU NUMAI CREDINTA, CI SI DRAGOSTEA FAC CASA BUNA. BINE CA O MAI INSENINEAZA PRUNCUTUL ACELA DRAGALAS, CA ALTFEL AR CADEA IN DISPERARE.
DIN FERICIRE,EU SUNT SINGURA SI NICI NU SE ARATA VREO ISPITA LA ORIZONT (SPRE CIUDA MAMEI:p). SLAVA DOMNULUI CA IMI VAD DE SERVICI, FACULTATE, RUGACIUNE.:)