Citat:
În prealabil postat de ory
Pana la 25 de ani m-am impartasit aproape in fiecare post.....apoi am fost oprita nelimitat, nelimitat pana s-au facut 9 ani de zile si tot nu am dreptul de-a ma impartasi. Aceasta in viziunea duhovnicilor calugari pe care, de altfel i-am avut mereu.
Acum, insa, am fost la un preot de mir caruia i-am marturisit totul, inclusiv motivele pentru care sunt oprita . Acesta mi-a facut dezlegare, mi-a citit pentru dezlegare si mi-a spus sa ma impartasesc .
Fapt pe care nu l-am indeplinit, am reticiente care, simt ca deja nu mai tin de vrednicie sau nevrednicie, ci de o confuzie si de o obisnuinta ajunsa la rangul de delasare. Datorita delasarii si a constiintei ca nu voi mai primi Sf. Impartasanie mult si bine, uneori nici nu am mai tinut postul...stiu, nu este o scuza, dar nu am fost incurajata in vre-un fel sa primesc macar agiazma mare, bine-nteles, nu doar in cele 8 zile ale Bobotezei.
Cunosc randuiala Bisericii, cunosc Sf. Canoane...dar imi cunosc si lumea in care traiesc, astfel uneori multe legi ce tin de biserica mi se par controversate, duhovnici cu opinii controversate . M-am zapacit si astfel am incercat sa-mi formez propria lume spirituala in masura in care reusesc sa o adaptez si sa o echilibrez intr-un mod benefic.
Nu stiu ce sa fac, daca m-as intoarce la duhovnicul calugar, as fi oprita in continuare de la Sf. Impartasanie...., astfel se intelege ca m-am spovedit la preotul de mir fara blagoslovenia acestuia.
Trebuie sa plec departe si ma gandesc ca as dori sa ma Impartasesc, mai ales dupa atata timp. Ma asteapta un zbor foarte lung. Nu stiu....
Poate ca ma simt mult prea nevrednica, astfel incat am depasit aria aceasta de piosenie, fiindca uneori imi doresc sa ma Impartasesc si ma simt nedreptatita fata de o restrictie atat de severa. Un amalgam de sentimente.
Duc o viata absolut normala , o casnicie fireasca...
|
Ory, eu cred ca este o ispita 'scurupulozitatea' asta. Daca ai hotarat sa schimbi duhovnicul inseamna ca ai avut motive serioase, ca simteai ca este nevoie de aceasta schimbare. Ziceai tot tu ca acel duhovnic de mir ti s-a parut mult mai pe faza cu problemele noastre, ale oamenilor din lume, casatoriti, si ca te-a ajutat mult. Daca el ti-a dat dezlegare, de ce sa nu te impartasesti?
Impartasania este Hristos. Cum sa traim fara El? E ca si cum am incerca sa nu mai mancam si sa bem - ni se usuca sufletul. Inteleg ca exista restrictii, o vreme, pentru unii care au facut pacate grave, dar acele restrictii sunt spre pocainta si corectare. Vine vremea sa ne impartasim, daca nu mai traim in acel pacat din cauza caruia am fost opriti.
Pocainta adevarata nu este autoculpabilizare si autoflagelare!
Dumnezeu cu tine!