Citat:
În prealabil postat de Fani71
Ory, eu cred ca este o ispita 'scurupulozitatea' asta. Daca ai hotarat sa schimbi duhovnicul inseamna ca ai avut motive serioase, ca simteai ca este nevoie de aceasta schimbare. Ziceai tot tu ca acel duhovnic de mir ti s-a parut mult mai pe faza cu problemele noastre, ale oamenilor din lume, casatoriti, si ca te-a ajutat mult. Daca el ti-a dat dezlegare, de ce sa nu te impartasesti?
Impartasania este Hristos. Cum sa traim fara El? E ca si cum am incerca sa nu mai mancam si sa bem - ni se usuca sufletul. Inteleg ca exista restrictii, o vreme, pentru unii care au facut pacate grave, dar acele restrictii sunt spre pocainta si corectare. Vine vremea sa ne impartasim, daca nu mai traim in acel pacat din cauza caruia am fost opriti.
Pocainta adevarata nu este autoculpabilizare si autoflagelare!
Dumnezeu cu tine!
|
Da, asa este Fani.
Si totusi, nu am putut sa nu ma gandesc ca am plecat la un duhovnic de mir fara blagoslovenie, cumva, cunoscand caracterul exigent al duhovnicului calugar, am ramas ancorata in restrictiile si parerile acestora, expuse sistematic sub aceiasi forma, ani de zile inaintea mea.
La preotul de mir am ajuns mai mult sub influienta si sub presiunea soacrei mele, care merge des la biserica si nu i s-a parut in regula departarea aceasta in ani de la Sf. Impartasanie. Sotului meu nici nu-i mai pasa de nimic legat de acest subiect.
Oricum, intr-o buna zi ma voi departaja vizibil de acest aspect monahal al spovedaniei mirenesti....
Multumesc, Dumnezeu sa fie cu toata lumea si sa se vadeasca prin toata lumea.