@Gabriella. Foarte frumoasa povestea ta si on-topic. Am o intrebare, daca se poate. Ce ai simtit dupa ce ai primit botezul ortodox? Multumesc. Maica Domnului sa te ocroteasca si spor in credinta.

Si eu am avut parte de o convertire, sa zic asa, desi am fsot botezata ortodoxa de cand eram bebe. Defapt, sunt inca in proces de convertire, caci mai am de lucrat cu patimile mele. Din cate mi-am dat seama, botezul este primul pas catre ortodoxia traita. Am fost crescuta intr-o familie nepracticanta. Nu ma refer numai la parinti, ci si la bunici,unchi,matusi. Pot spune ca fac parte dintr-un lant pacatos pe care incerc sa il rup. La scoala am invatat putin despre ce inseama ortodoxia si de asemenea am facut si excursii prin tara la diverse manastiri, in Ardeal si Oltenia. In clasa a8-a insa, am avut un profesor meditator care mi-a spus sa cred in Dumnezeu, dar nu cred in Biserica. Si am luat-o de buna cativa ani. Am avut o copilarie si adolescenta zbuciumata si plina de apucaturi pacatoase. Nu cred ca am negat vreodata existenta Lui Dumnezeu, insa nu m-a interesat prea mult sa aflu, sa descopar. Dupa ce am plecat din Ro si am ajuns aici, totul a fost ok o perioada, insa apoi, simtindu-ma singura si fiindu-mi dor de tara, am inceput sa citesc. Istoria Romaniei mai exact, si asa am aflat mai multe despre ortodoxie. Primul Parinte roman despre care am citit si mi-a atras atentia, a fost Parintele Arsenie Boca. Citindu-i cartile, m-am regasit pe mine in scrierile sale si am inceput sa ma inteleg pe mine insumi. Si de acolo, am citit mai mult, si mai mult, am inceut sa merg la Biserica etc.. Inca nu stiu totul, inca nu fac totul cum trebuie, insa sper sa fiu tare si profit de colacul de salvare care mi-a fost intins. Intr-un fel, Dumnezeu a venit la mine, nu eu la El.

Doamne ajuta!