Citat:
În prealabil postat de ioan89
Am ganduri chinuitoare in care vad o batranete plina de suferinta si de singuratate si ma gandesc...la ce bun totul....e chinuitor...ma gandesc sa se termine.
Duhovnicul meu nici nu sta de vorba cu mine. Asculta plictisit ce am de spus cu un aer de "iar a venit asta la mine si nu mai termina o data".....si cam asta este tot. Imi zice hai mai repede ca sunt si altii la rand, desi incerc sa-i citesc de pe telefon ce am de spus si cand il intreb de un feedback imi zice hai termina si iti zic la sfarsit. Inteleg ca nu ii pasa...dar ma gandesc ca asa sunt toti si apoi...ma gandesc ce am de facut?
Nu am nici o multumire, nimic. Cariera zero, sunt singur, financiar traiesc de pe o zi pe alta....social ma degradez pe zi ce trece...
|
Scopul vietii nu e bunastarea,
ci invierea! Asta e valabil pentru oricine este botezat in numele lui Iisus Hristos.
Problema pe care eu o vad din cuvintele tale este ca esti vesnic nemultumit si din asta faci o problema continua.
Va trebui sa te schimbi prin reorientarea gandurilor tale; pentru asta compara-te cu cei mai nenorociti din cei pe care-i intalnesti zilnic, ca sa vezi cum te-a binecuvantat Dumnezeu si sa-I multumesti.