[Luptatorul pentru Adevar]

Si sa nu uitam care sunt ,,consecintele" incalcarii interdictiei asa cum sunt ele infatisate de crestinism, si anume: pierderea raiului... De parca raiul ar fi fost in cer si nu pe pamant asa cum scrie si in Scriptura: Geneza 2
8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise.
9. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
10. Şi din Eden ieşea UN RAU, care UDA raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe.
11. Numele unuia era FISON. Acesta înconjură toată TARA HAVILA, IN CARE SE AFLA AUR.
12. Aurul din tara aceea este bun; tot acolo se găseşte BDELIU şi PIATRA DE ONIX.
13. Numele râului al doilea este GIHON. Acesta înconjură toată TARA CUS.
14. Numele râului al treilea este TIGRU. Acesta curge prin fata ASIRIEI; iar râul al patrulea este EUFRATUL.
15. Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca S-O LUCREZE şi s-o păzească.
Ilie Cleopa este cel care, la un moment dat, afirma că „până la întruparea şi învierea Domnului nostru Iisus Hristos, nimeni nu se putea mântui, căci raiul era închis şi nu era revărsat peste lume harul Duhului Sfânt”. Ceea ce trebuie să înțelegem e că sufletele tuturor oamenilor, inclusiv ale celor care respectau poruncile lui Dumnezeu (printre care enumerăm profeţii sau sfinţii), ajungeau direct în iad. Şi acolo au rămas timp de multe mii de ani, până a venit Iisus să deschidă raiul(Oricum asta nu este adevarat intrucat Iisus nu ar detine cheile raiului ci hopaaa...pe-ale iadului-Apocalipsa 1:18 Şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi AM CHEILE MORTII si ALE IADULUI.) Prin urmare, nu conta dacă oamenii erau buni, dacă erau aleşi de Dumnezeu pentru diferite misiuni (aşa cum sunt profeţii din Tanakh), sau dacă respectau cu sfinţenie învăţăturile preoţilor. Cu toţii ajungeau în iad. Dar totuşi Tatăl ceresc avea grijă de ei, ferindu-i de focul Gheenei şi de furcile încornoraţilor demoni. Şi stăteau bieţii de ei în cazanele cu smoală, plictisiţi şi frustraţi, întrebându-se când va veni Iisus cu cheia porţii raiului sau, măcar, de ce Dumnezeul atotputernic nu face o altă cheie. În Profeții și mărturii creștine pentru vremea de acum, Cleopa ne-a lovit cu o nouă serie de inepții. Una dintre ele se referă la același Rai, pe care îl confundă în continuare cu Grădina Edenului. Pentru Cleopa, Raiul, care „era de câteva zeci de ori mai mare decât Europa”, se afla în Mesopotamia. Nu știm cum a încăput în Mesopotamia acest Rai uriaș, de zeci de ori mai mare decât un continent dar, bănuiesc că, împăturit cu grijă la colțuri și înghesuit cu putere… intră până la urmă. Dacă nu, „mai taie din el, dă-l dracu’”, vorba braconierului mustăcios. „De la potop s-a ridicat Raiul în văzduh către răsărit”, mai spune nea Cleopa...