În prealabil postat de tricesimusquintus
nu este nici o mare deosebire între cele două denumiri. în biserica primara ό πρεσβύτερος (prezbiterul) era cunoscut și ca έπίσκοπος (episcop), însemnând „supraveghetor”, un cuvânt care a ajuns la noi ca „episcop”. Deși istoric, cel putin din secolul al iii-lea d.hr., termenii „prezbiter” și „episcop” au reprezentat doi slujbași diferiți ai bisericii, dovezi din nt arată clar că în vremurile apostolice cei doi termeni se refereau la același slujbaș (tit 1,5.7). Clement din roma (c. 96 d.hr.) pare să egalizeze (epistola către corintineni, 44) și chrisostom (m. 407 d. Hr.) declară: „în vechime, prezbiterii erau chemați supraveghetori (sau episcopi) și slujitori (sau diaconi) ai lui hristos și supraveghetori, prezbiterii” (prima omilie către corintineni 1, în migne, patrologia graeca, vol. 62, col 183).
Din faptul că prezbiterii erau numiți πρεσβύτερος, iar preoții erau numiți ίερεύς în aceleași epistole, cele două denumiri neconfundându-se niciodată. Mai mult: Despre creștini nu se afirmă niciodată că ar fi avut ίερεύς (preoți), pe când despre iudei ori păgâni se spune acest lucru. Ce poate fi mai clar decât atât?
Poate este o dispută semantică, însă consecințele neluării în seamă a acestor termeni sunt mari nu doar prin diferențe ale organizării eclesiale, ci mai ales datorită atingerii prerogativelor unicului preot creștin: Hristos.
De ce aruncați pisica moartă în curtea noastră parohială? Noi nu am instituit nicio "nouă preoție". Organizarea bisericii noastre (și a tuturor bisericilor np) se face respectând învățătura lui hristos și a sfinților apostoli găsite în nt.
în biserica lui dumnezeu niciun slujbaș nu trebuie să se "auto-numească", ori să fie admis prin corupție ori trafic (cum se mai întâlnește pe ici, pe colo), ci trebuie respectate principiile scripturistice. Cred că le cunoașteți și dvs.
Ei nu au de administrat taine căci nu sunt preoți ai misterelor eleutine ori babilonice, ci au de administrat cuvântul lui dumnezeu:
"silește-te să te arăți încercat, înaintea lui dumnezeu lucrător cu fața curată, drept învățând* cuvântul adevărului." (2 tim.2.15- versiunea ortodoxă)
_______
* sensul original este puțin altul, nu înțeleg de ce s-a ferit de acesta traducătorul ortodox. όρθοτομέω = a tăia drept. Deci a împărți judicios, a administra corect cuvântul lui dumnezeu. Adevărurile bibliei trebuie să fie interpretate drept, astfel încât nici o parte a scripturilor să nu fie pusă în opoziție cu tabloul prezentat în toată biblia. Fiecărui pasaj trebuie să i se dea înțelesul corect, așa cum fiecare cărămidă din zidul unei clădiri trebuie pusă la locul potrivit, sau altminteri întregul zid va suferi. Iar acest principiu se aplică și în problema hirotonirii.
|