Ei bine, da si nu, depinde la ce anume tintim. Uite, in cazul meu raportul intre bec si candela e asemanator cu acela dintre computer si carte. Am nevoie de computer si slava Domnului ca exista masinile astea. Dar sunt situatii si nevoi cand am nevoie de carte, de atingerea ei, de gestul lecturii, de mirosul foii tiparite, de miscarea mainii cand dau pagina, de insemnarea sau sublinierea unui loc, de mangaierea unei coperti, de imbratisarea cartii. Da, mi s-a intamplat sa strang la piept o carte si sa o sarut. Nu am trait o experienta similara cu mouseul sau padul...
Iar candela si lumanarea sunt atat de emotionante. Sfaraitul, mirosul, umilinta unei simple lumanari sau a candelei mostenite de la bunici... Ma duc acestea mai usor cu gandul la conditia trecatoare a omului, la stricaciunea si fragilitatea trupului pieritor precum si la lumina sufletului care se inalta chiar la ultimele picaturi de ulei sau de ceara. Precum omul nevolnic in trup dar sus cu inima la Hristos.

Macar si pentru aceste "ingrediente" care alcatuiesc atmosfera de reculegere, de rugaciune, de lectura (uneori insotita de vreo inspiratie, de un vers, acolo...), prefer sa pastrez candela sub icoana.