Nu sunt din nici o sectă, sunt creștin-ortodox și am absolvit și seminarul teologic din București acum nu mulți ani. Consider însă că religia creștină a luat-o la vale din vremea când „a ieșit la suprafață” și s-a oficializat în Imperiul Roman. Degeaba Constantin cel Mare a fost preaslăvit de către patriarhul de la Constantinopol și de către toți creștinii după aceea, însă el s-a creștinat abia pe patul de moarte (cel mai probabil după ideologia lui Arie), iar decizia de a oficializa religia creștină a fost una pur politică. Iar ceea ce a urmat după aceea nu a fost chiar în spiritul învățăturii Domnului nostru Iisus Christos, deoarece Mântuitorul nu a spus niciodată că este bine ca împăratul să fie divinizat și asemănat lui Dumnezeu. Religia creștină, conform învățăturii Domnului Iisus Christos, trebuia să vină cu o nouă mentalitate, să schimbe lumea, însă, prin oficializarea din 313, s-a apropiat foarte mult de păgânism (contra căruia trebuia să lupte) și a acceptat Statul păgân condus de împăratul de la Roma. Din punctul meu de vedere, religia creștină nu trebuia niciodată să accepte Statul păgân, să continue la suprafață ceea ce făcuse până atunci în catacombe și să nu transforme vechile temple în biserici și, poate așa, erau șanse mai mari ca astăzi să mai trăim încă într-o societate creștină...