Sfântul Vasile cel Mare (+380), în Epistola I Canonică, spune: „Începutul separării a fost schisma, iar prin această despărţire ei (schismaticii, ereticii, n.n.)nu mai au harul Sfântului Duh care nu li se mai dă din momentul despărţirii lor. La începuturi, înainte de despărţire, aceştia aveau harul preoţiei şi, prin punerea mâinilor, transmiteau acest har sfinţitor, iar după schismă au devenit laici, încât nu mai au puterea harului nici pentru a boteza, nici pentru a hirotoni; cei rupţi de Biserică au devenit astfel incapabili de a transmite şi altora harul Sfântului Duh”. Sfântul Ioan Gură de Aur spune şi el: „Nu te amăgească pe tine o, ascultătorule, adunările ereticilor, că au botez, dar nu luminare, ei se botează cu trupul, iar cu sufletul nu se luminează”. În epistola cea către Nichita, Sfântul Leon, papă al Romei, arată lămurit: „Nici un eretic nu dă sfinţenia prin (aşa zisele, n.n.) taine”. Iar Sfântul Ambrozie, în cuvântul pentru cei ce se catehizează, întăreşte: „Botezul celor rău cinstitori de Dumnezeu nu sfinţeşte”. În lumina acestor învăţături înţelegem că bisericile, cultele şi confesiunile contemporane sunt lipsite de Sfintele Taine ale lui Hristos. Excepţie nu face nici biserica romano-catolică ori greco-catolică.

„Romano-catolicismul şi alte câteva secte consideră că au taine, dar eu vă spun că adevăratele Sfinte Taine, în sensul în care le-a întemeiat Hristos, sunt de găsit doar în Biserica Ortodoxă. Cât despre cei care, folosind denumirea de taină, încearcă să profite cât pot de ea, este o chestiune între sufletul lor şi Dumnezeu şi orice va voi Dumnezeu să-i facă acelui om este treaba Lui” (Cuviosul Părinte Seraphim Rose).