Vizitarea unui pustnic nu este o aberatie in sine ci este un deranj pe care il faci cu buna stiinta unui om care, in urma unei mari experiente duhovnicesti a ales sa se dedice intru totul lui Dumnezeu, iar pentru a face asta a trebuit sa renunte la tot si sa fuga de lume luand calea pustiului, adica a locurilor neumblate sau mai putin umblate de picior omenesc.
Intrebarea mea este: de ce trebuie sa "vizitam" un pustnic? Este cumva o piesa de muzeu? E atat de greu sa-i respectam alegerea, mai ales ca alegerea lui a fost facuta tot pentru binele lumii?
Cine nu gaseste raspuns la problemele lui prin spovedanie sau printr-o discutie cu preotii si calugarii imbunatatiti duhovniceste dar care traiesc si sunt accesibili lumii, in nici un caz nu-si va rezolva problemele daca va "vizita" pustnicul. Ba din contra vizitatorul e posibil sa se si sminteasca intalnind un pustnic care il va repezi si-l va alunga (asta pentru ca Dumnezeu ingaduie). Pustnicii aceia despre care spuneti ca sunt bucurosi la vederea unui om si-i primesc cu dragoste, o fac tocmai pentru ca il slujesc neconditionat pe Dumnezeu si nu pot respinge creatia Lui...dar nu pentru ca isi doresc sa intalneasca oamenii ca sa ii primeasca cu bucurie...mai ales ca omului daca ii intinzi un deget te ia cu totul.
Eu cred ca ar trebui sa gandim mult inainte de a face un gest, sa avem dreapta socoteala si atunci totul vine de la sine...Dumnezeu face cu noi minuni la tot pasul, noi doar trebuie sa deschidem ochii si nu sa orbecaim cautand minunile altora.
|