Stiu cum e, ca si bunicuta mea a plecat...
Durerea e mare, chiar de esti om credincios si stii ca viata nu se termina aici si chiar de stii ca raposatul a fost om cu frica de Dumnezeu, dar gandeste-te la cei necredinciosi, care cred ca nu e nimic dupa, pentru ei trebuie sa fie cumplit.
Daca esti om credincios, stii ca sufletul e nemuritor si ca sufletul lui da acum socoteala pentru toate cate a facut in viata asta, bune si rele. Si atunci cei ramasi se roaga pentru iertarea pacatelor lui, postesc, fac milostenie, dau liturghii si parastase, intru nadejdea iertarii rudei lor, prin rugaciunile Bisericii. E mare lucru ca tatal tau a lasat ceva in urma, v-a lasat pe voi, sa mijlociti pentru iertarea pacatelor lui, caci el acum nu mai poate face nimic. asta in plan spiritual, duhovnicesc. In plan material, fizic, tu trebuie sa faci ce si-ar fi dorit el, sa ai grija de tine si de mama ta, sa iti continui activitatea, asa cum te-a educat el, pentru a-l mentine viu si in viata ta. Trebuie sa fii sprijin pentru mama ta, stii cum e, femeile sunt mai sensibile, mai ales cand au trait atata amar de ani langa barbatul lor.
Bocetele si parerile de rau nu folosesc la nimic, intrucat toti ne ducem, candne cheama Domnul, mai devreme sau mai tarziu, dupa o mai lunga sau mai scurta suferinta. Tu fa tot ce este crestineste pentru tatal lor: da 40 de liturghii pentru sufletul lui la manastiri unde se slujeste zilnic liturghia (daca esti din Bucuresti, mergi la Patriarhie, Radu-Voda, Darvari, Cernica, Antim, Pasarea), fa-i parastasele, da milostenie pentru el si, mai ales, roaga-te! De mare folos pentru cei adormiti, alaturi de Liturghii, sunt Psaltirea si acatistul pentru adormiti (da un search pe google).
Dumnezeu sa-l ierte si multa putere!