topicul acesta imi aduce aminte de poeziile din manualul de limba romana pe care trebuia sa le invatam.cea de mai jos mi-a placut in mod special,poate si pt. ca imaginea care insotea textul poeziei era una foarte frumoasa:crestinii,imbracati in costume populare,urcau pe un deal in varful caruia se afla o bisericuta de lemn.
e oricum interesant cum si in copilarie simteam ceva "special" in ziua Invierii,o pace si o bucurie care nu o simteam in zilele obisnuite,cu toate ca pe atunci eram paralela cu ceea ce inseamna o viata crestina.

La Pasti

de George Cosbuc

Prin pomi e ciripit si cant,
Vazduhu-i plin de-un rosu soare
Si salciile-n alba floare-
E pace-n cer si pe pamant.
Rasuflul cald al primaverii
Adus-a zilele-nvierii.

Si cat e de frumos in sat!
Crestinii vin tacuti in vale
Si doi de se-ntalnesc in cale
Isi zic:Hristos a inviat!
Si rade-atata sarbatoare
Din chipul lor cel ars de soare.

Pe deal se suie-ncetisor
Nevaste tinere si fete,
Batrani cu iarna vietii-n plete;
Si-ncet, in urma tuturor,
Vezi sovaind cate-o batrana
Cu micul ei nepot de mana.