MI-am dus copiluta cat mai des la impartasit, incepand de la botez. Dar iata, intr-o duminica, sotul meu ducandu-o la imapartasit, a avut parte de o surpriza: parintele nu a impartasit-o nici pe ea, nici copiii de varsta ei, pe motiv ca sunt prea mici si nu stiu sa vorbeasca, sa o aduc la impartasanie cand va creste si va stii sa vorbeasca. Nu mai spun ca-l cunosteam destul de bine si nu va mai spun nici ce mi-a zis cand l-am intrebat de ce a facut asta, pentru ca nu are importanta.
Daca as fi asteptat pana stia sa vorbeasca, la acea varsta s-ar putea sa nu mai fi acceptat nici slujba, nici impartasania, si s-ar fi speriat si de preot!! Acum casca gurita, desi initial se sperie, ca ea crede ca vrea sa se uite in gatul ei ( doctorul asta face), stie sa recunoasca o icoana de un alt tablou si se inchina cand o vede, stie ca nu ne culcam fara rugaciune, chiar daca mami o spune, iar ea tine mainile la rugaciune, acum vrea si ea lumanare ca si copiii mai mari la impartasanie, ii place sa primeasca anafora dupa si sta cuminte in timpul slujbei ( are 1 an si 5 luni) si se joaca cu alti copii in liniste.
Din experienta spun ca se cunoaste un copil care este imaprtasit de unul care nu e... mai ales mai tarziu!!
|