Bogdan81,
Foarte sincer va spun ca nu am simtit niciodata acea "nevoie de Dumnezeu" despre care vorbiti. Stiu ca multi oameni simt o nevoie de a avea o credinta religioasa, dar asta nu inseamna ca obiectul credintei este real.
Intr-un mod filozofic, pot intelege discutia pe marginea subiectului "sensul vietii omului", dar eu nu simt in nici un fel nevoia de a trai avand in minte vreun scop mai inalt al vietii. Eu personal sunt foarte impacat stiind ca viata nu are nimic metafizic si ca nu am un suflet care sa supravietuiasca dupa moarte.
Pentru mine, inexistenta lui Dumnezeu (si a oricaror alte forme de supranatural) a fost pozitia naturala de la inceput. Nu am avut nici o perioada in viata in care sa fi crezut in Dumnezeu si nici in familia mea nu am vazut vreo forma de credinta religioasa. In copilarie, religia era pentru mine doar o poveste, ale carei detalii nu le stiam decat foarte aproximativ, in care unii oameni cred din ignoranta.
Pentru mine ateismul este starea naturala si personal imi este foarte greu sa inteleg cum pot oamenii sa creada in lucruri pentru care nu exista dovezi obiective.
|