Prelatinitate
Atunci sa nu te revolti si sa te īntrebi : " de ce institute de specialitate ale Academiei Romāne au ramas pasive la descoperirea si descifrarea acestui document istoric, scris in limba daco-romāna, latina dunareana" īntr-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult īnaintea celui latin al romanilor?
Faptul ca NOI suntem stramosii tuturor popoarelor latine si nici decum o ruda marginala, abia acceptata, ar trebui sa ne faca sa ne māndrim si nu sa cautam contra argumente. Istoricii si lingvistii nostrii ne spun: "Romanizarea Daciei nu a īnsemnat nimicirea localnicilor, ci asimilarea lor." Dimpotriva, noi am asimilat tot ce a trecut peste noi. Ovidiu, acest "paene poeta getes," īn una din ale sale "Epistoles ex Ponto" (IV, II, 21, 22) scrie: "Si quis in hac lipsum posuisset Homerum, esset, crede mihi, factus et ille Getes!" Sau īn traducerea libera a lui Camilar: "Homer, adus īn locu-mi, el, marele poet, / Cu timpul ca si mine ar fi ajuns un get." Crede mihi! zice Ovidiu, el care i-a cunoscut bine si care a si scris elegii īn limba lor, desi la īnceput nu-i placeau acesti "barbari pletosi." Sunt atātea dovezi, istorice, arheologice, si lingvistice, īncāt numai cine nu vrea nu le vede. >> (pagina lui Gerula: http://www.geocities.com/dacgerula/index.html - Limba romana, o limba prelatina)
Iata ce spune dl. Mihai VINEREANU(City University, New York), īn articolul "CU SERIOZITATE DESPRE ORIGINEA LIMBII ROMĀNE" publicat pe internet pe serverul "Institutului de civilizatie dacica" din R. Moldova la adresa: http://www.iatp.md/dava/Vinereanu/vinereanu.html
"O analiza atenta a limbii Romāne indica īnca de la īnceput o serie de neclaritati. Īn lexicul nostru se constata ca exista multe etimologii necunoscute sau trimise la diferite surse. Acest fapt denota multa usurinta si graba īn stabilirea etimologiei unui cuvānt. Lingvistica comparativ-istorica s-a facut la noi īn mod destul de superficial. Etimologiile s-au stabilit pe baza unor asemanari fara sa se tina cont deloc sau aproape deloc de principiile de evolutie fonologica specifice limbii Romāne. Astfel s-a ajuns ca o multime de cuvinte care au fost īmprumutate de limbile īnvecinate din romāna sa fie considerate īmprumuturi ale romānei din aceste limbi. Cercetarea atenta a mai multor limbi Indo-Europene antice si moderne precum Sanskrita, Hitita, Lituaniana, Letona si mai ales Albaneza dezvaluie cercetatorului multe surprize.
Limbile indo-europene se īmpart īn doua grupuri numite conventional kentum si satem (dupa forma substantivului "SUTA" – ex. In fr. Cent => franceza este o limba kentum). Una din deosebirile caracteristice dintre ele consta īn faptul ca palatalelor din limbile de tip kentum le corespund, īn limbile satem spirante, aceasta īnseamna ca numeroase elemente lexicale care contin consoanele k si g(h) īn limbile din primul grup cuprind consoanele s si z īn limbile din al doilea grup. Exemplu s-a dat cuvāntul 100 (suta) : kentum īn latina (se scria centum) si satem īn persana veche. Din grupul kentum faceau parte limbi ca latina, greaca, celta, vechea germana, etc., iar din grupul satem sanskrita, scita, persana, idiomurile balto-slave si altele. S-a putut stabili ca limba traco-dacica face parte din grupul satem , fiind īnrudita cu sanskrita, cu cele balto-slavice, dar mai ales cu ilira vorbita īn partea de apus a Peninsulei Balcanice si īn tinuturile Calabriei si Apuliei din Italia sud-estica. Foarte multe cuvinte romānesti se aseamana mai mult cu sanskrita decāt cu latina, sau altele catalogate de DEX ca īmprumutate din slavona, bulgara, sau etimologie necunoscuta, le gasim īn sanskrita. (vezi tebelul de mai jos in attach).
|