Daca ai bucuria de a citi beletristica, trebuie sa fi deprins una din calitatile de baza ale cititorului: aceea de a face diferenta intre personaj si autor, in special in cazul operelor in care unul din personaje nareaza, cum este cazul Celui mai iubit dintre pamanteni.

Dupa parerea mea, acest roman este opera de varf a lui Marin Preda, din pacate si ultima. Candva, cand eram mic si nestiutor, m-am intrebat ce editura ar fi permis publicarea acestei opere in plin comunism, avand in vedere ca romanul nu este nimic altceva decat o critica lipsita de orice inhibitie a regimului. Abia apoi am aflat ca Marin Preda era editor la Cartea Romaneasca, editura care a publicat cartea. Ce s-a intamplat apoi stim cu totii. Retragerea cartii din librarii, moartea extrem de suspecta a lui Preda la scurt timp dupa aceea si scoaterea cartii de sub cenzura dupa revolutie.

Ce trebuie sa intelegi tu, ca un cititor veritabil, este ca autorii pot alege sa-si portretizeze personajele in fel si chip, iar uneori limbajul folosit poate ajunge la 18+, ca sa zic asa. Asta nu inseamna ca daca incropesc o lista de invective si o numesc carte se va numi opera literara sau ca va fi studiata in licee peste 30 de ani. Injuriile si sudalmile nu sunt gratuite, ci caracterizeaza personajele. Prin limbaj ne dam seama de framantarile lor interioare, de motivatii, de starea psihica si emotionala.

Bineinteles, nimeni nu este obligat sa citeasca nici o carte. Insa daca ai fi fost un cititor si un crestin veritabil, te-ai fi revoltat la regimul comunist si ai fi ramas cu gura cascata la geniul si curajul nebun al lui Marin Preda.

Ai fi abandonat cartea pentru naturalismul ce rasare pe alocuri, ai fi abandonat cartea pentru ca la un moment dat chinul personajului principal aproape ca se instaureaza si in cititor, dar nu pentru ca un personaj injura pe Dumnezeu! Pentru ca injuriile alea, repet, nu sunt gratuite. Totul se incadreaza intr-o anume structura a romanului, structura care-i confera pana la urma autenticitate, soliditate si valoare.

Un film facut exact dupa carte n-ar fi chiar pe gustul publicului (s-a facut un film dar este mult restrans fata de carte). Si nu e nici o problema, nu ar obliga nimeni pe nimeni sa intre in sala de cinema. Si nu ar fi nici o nenorocire daca majoritatea gasesc cartea de necitit. Dar motivatia pe care o dai miroase de la o posta. Echivaleaza cu falsa pudoare.

Daca Dumnezeu exista, stie ce e in mintea ta, stie cat de mult il pretuiesti si ca n-ai gandi niciodata ca un personaj ce-l injura intr-o carte, nu? In locul tau sa fiu as citi cartea cu draga inima, pentru ca nimic din ce-ar scrie cineva, undeva, nu m-ar face sa cred altfel decat cred. Si in plus mi-as fi imbogatit biblioteca cu unul din cele mai bune romane romanesti din ultimii 50 de ani.

Daca veneai si ne ziceai ca n-ai putut sa citesti cartea din cauza ca te deprima, sa stii ca te-as fi crezut.