[Decebal]

În prealabil postat de AlinB

Darul Duhului nu poate fi echivalat de nici un act uman dar trebuie sa fie urmat de un act pozitiv constient si volitiv.

De fapt darul Duhului ar trebui precedat în prealabil, în general, de pregătirea pentru primirea acestui dar. De aceea în Biserica cea adevărată a lui Hristos, pe vremuri, se făcea propovăduirea evangheliei, se făcea catehizare, se făcea o perioadă de pregătire, de curăţire, de învăţare, de sensibilizare a sufletului şi a minţii la adevărul evangheliei, abia ulterior având loc Botezul, de obicei la sărbătoarea pascală. Asta este ceea ce mărturisesc sf Chiril al Ierusalimului în Catehezele sale, sf Vasile cel Mare în "Despre botez", sf Ambrozie în "Despre Mistere", sf Dionysie Pseudo Areopagitul în "Despre Ierarhia Bisericească" şi mulţi alţii. Acesta este adevărul Bisericii şi aceasta era adevărata rânduială a Bisericii. Evident că nici aceasta nu rezolva toate "problemele" dar era o rânduială mult mai autentic creştină faţă de rânduiala pseudo-autentică ce se practică în ziua de azi şi de multă vreme încoace; ce-i drept pe vremurile acelea cei care aveau funcţii semnificative în biserică, şi creştinii în general, erau mai ocupaţi de teologie şi spiritualitate.

Dar chiar şi în condiţiile actuale primul lucru de făcut este tot în teritoriul conştientizării, atât cât dă Dumnezeu şi cât se poate, a darului Duhului Sfânt, pentru că altfel se intră într-o viaţă străină de Duhul în care obligaţiile neînţelese şi neasumate devin o rutină plicitisitoare, care de multe ori duce în final la ratarea mântuirii. Sunt foarte mulţi oameni, chiar ortodocşi botezaţi, care îşi ratează mântuirea şi trebuie să recunoaştem acest lucru. Este într-adevăr dureros să te izbeşti de atâtea paradoxuri practice în Biserica Ortodoxă, dar unii încă ne mai spun că trebuie tăcut şi înghiţit; aşa să fie, dar vom mai vedea şi până când, că n-au ajuns oamenii chiar să răstoarne planurile şi lucrarea lui Dumnezeu.

Am mai şi spus că astfel de reţete în care oamenii sunt într-un fel îndemnaţi să îşi, şi îmi cer scuze pentru limbaj, chiar nu am intenţia de a ofensa pe nimeni, "screamă" mântuirea pot fi reţete optime pentru ca oamenii dimpotrivă, chiar şi botezaţi să îşi rateze posibilitatea mântuirii, chiar şi într-un scenariu în care aparent, şi poate în ochii chiar a multora, ei îşi "lucrează mântuirea". A nu se înţelege că aş tăgădui necesitatea strădaniei, a ostenelii pentru mântuire, dar această strădanie şi osteneală (că doar împărăţia cu asalt se ia) trebuie orientată în mod duhovnicesc, într-un scenariu cât mai aproape de autenticitatea creştinismului şi cât mai departe de falsitatea şi ipocrizia practicate în ziua de azi.

Chiar în urmă cu câţiva ani auzisem de cazuri şi în Rumânia şi prin alte părţi care cereau să fie dezbotezaţi şi doreau să dea Biserica în judecată pentru că fuseseră botezaţi fără să li se ceară consimţământul, considerând că Biserica ar fi săvârşit abuz asupra lor. Sunt tot felul de ciudăţenii şi paradoxuri, şi nu cred că Hristos chiar a vrut să ne bage într-o piesă de teatrul absurdului.

În prealabil postat de AlinB

De asta in ortodoxie de ex. se face distinctia teologica f. practica intre mantuirea obiectiva (Darul lui Dumnezeu catre om) si cea subiectiva (raspunsul omului la Darul lui Dumnezeu).

Ambele sunt necesare pentru ca mantuirea sa fie efectiva si omul sa intre in bucuria vesnica.

Mântuirea subiectivă este pătrunderea mântuirii obiective, prin harul şi alegerea lui Dumnezeu, în sufletul omului, precum şi transformarea vieţii ulterior într-o viaţă nouă în Hristos, aşa încât Hristos să ia chip în sufletele celor chemaţi la mântuire.