View Single Post
  #4  
Vechi 29.01.2015, 15:35:54
crinrin
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit (continuare)

Si asa a facut portarul: n-a ingrijit de dansa, ci a trecut-o cu vederea ca pe un rob netrebnic, iar ea sedea plangand langa poarta. Apoi a innoptat si, iata, fiarele salbatice treceau pe langa dansa - pentru ca era pustiia aceea plina de fiare - insa, cu darul lui Dumnezeu, a ramas neatinsa, inarmandu-se, ca si cu o pavaza, cu rugaciunea si cu sfanta cruce. Iar a doua zi ivindu-se portarul prin ferestre a vazut-o sezand langa poarta si i-a zis: "De ce zabovesti aici omule? Nu te vom primi pe tine, caci nu ne trebuiesti." Iar ea a zis: "Chiar daca voi muri aici, langa poarta, nu ma voi duce pana ce nu va veti milostivi de mine si ma veti primi in manastire." Atunci portarul, vazand rabdarea si smerenia ei, i-a deschis usa si a dus-o la egumen, iar egumenul a intrebat-o de unde este, cum se numeste si la ce a venit. Iar ea a zis: "Din Alexandria sunt, parinte. Numele meu este Teodor. Plin sunt de pacate si de faradelegi. Cercetandu-mi cugetul si cunoscandu-mi pacatele am vrut sa ma pocaiesc si am venit la sfintia voastra sa ma primiti in randuiala voastra si sa ma mantuiti pe mine, pacatosul cel pierit. Deci, primeste-ma pe mine, parinte, precum Domnul a primit pe talharul, pe vamesul si pe fiul cel desfranat". Atunci egumenul a inceput a-i arata greutatile vietii manastiresti si nevointa cea mare si i-a zis: "Nu le vei putea purta acestea, fiule, ca te vad tanar si crescut in desfatari lumesti, iar manastirea noastra nu are nici o odihna, si randuiala noastra are viata aspra si vietuirea noastra impreuna are trebuinta de multa infranare si post. Fratii nostri poarta osteneli mari in ascultari, nelasand nici pravila bisericeasca, nici rugaciunea miezului noptii si Utrenia, precum si ceasurile si Vecernia si cele-lalte rugaciuni si inchinaciuni din chilie si privegherile cele de toata noaptea, adeseori. Iar tu te-ai obisnuit cu odihna trupeasca si nu-ti este cu putinta ca impreuna cu noi toti sa porti greutatea nevointei calugaresti, desi te vad ca alergi cu osardie. Ma tem insa sa nu-ti schimbi mai tarziu gandurile pentru ca multi oameni de multe ori incep un lucru bun cu osardie, apoi degraba, suparandu-se, inceteaza de la fapta cea buna si se fac mai lenesi. Deci, te sfatuiesc sa te intorci in lume si Dumnezeu sa-ti randuiasca mantuirea precum voieste".

Atunci Teodor, cazand la picioarele egumenului, plangand a zis: "Nu ma lepada pe mine, parinte, de la sfantul vostru lacas, nu ma lipsi pe mine de ingereasca voastra impreuna traire, nu ma izgoni pe mine la lumea din care scapand odata, ca din Egipt, iarasi la dansa nu ma voi intoarce niciodata. Sa nu te indoiesti parinte din cauza tineretii mele pentru ca prin sfintele voastre rugaciuni ma voi deprinde la toata infranarea, si ajutandu-mi Dumnezeu, voi purta toate ostenelile si orice imi veti porunci voi face cu osardie si cu sarguinta, numai sa ma primiti pe mine, cel ce voiesc sa-mi plang pacatele.

Rugat fiind egumenul astfel, l-a primit si i-a poruncit sa petreaca in toate ascultarile manastiresti. Si vietuia femeia intre barbati, in chip si cu nume barbatesc, nestiind nimeni aceasta taina, fara numai singur Dumnezeu. Dar cine va spune viata ei cea cu multe osteneli? Vedeau fratii ostenelile ei in ascultari, rabdare in infranare, smerenie in supunere, dar nevointele cele ascunse si tainuite ale ei, rugaciunile cele de toata noaptea, suspin inimii, lacrimile, plecarile genunchilor, ridicarile mainilor, numai singur Dumnezeu le vedea. Pentru ca ziua si noaptea cadea la indurarile Lui si, ca femeia desfranata, uda picioarele Domnului cu lacrimi. Mai mare era pocainta ei decat pacatul facut, caci cu totul s-a rastignit pe crucea patimirii, la toti s-a aruncat pe sine la picioare prin smerenie, toata voia sa a taiat-o prin lepadarea de sine si s-a facut inger in trup. Iar trupul ei cel mai inainte intinat, dupa aceea, prin ostenelile pocaintei si prin lacrimile cele fierbinti curatindu-l, s-a facut sfanta Biserica Dumnezeiasca Sfantului Duh Celui ce locuia intru dansa.

Dupa opt ani de vietuire aici, se facuse lipsa de untdelemn in manastire si a fost trimisa sfanta in cetatea Alexandriei, cu camilele, ca sa cumpere untdelemn. Iar barbatul ei, nestiind unde s-a dus femeia lui sau ce s-a facut ea o cauta mult si neafland-o, se tanguia ziua si noaptea si se ruga lui Dumnezeu cu sarguinta ca sa-i arate lui unde este sotia sa. Intr-o noapte, a vazut in vedenie pe un inger zicandu-i: "Nu te intrista pentru femeia ta, ca slujeste lui Dumnezeu in mijlocul alesilor Lui. Iar de voiesti sa o vezi, sa mergi dimineata si sa stai langa biserica Sfantului Petru si acolo o vei vedea. Acela care va merge pe langa biserica si se va inchina tie este femeia ta". Si s-a bucurat barbatul de vedenia cea ingereasca ce ii spusese despre femeia lui ca urma sa o vada si a alergat de dimineata la biserica Sfantului Petru. Stand acolo, privea in dreapta si in stanga, vrand sa vada pe cea dorita. Si stand el asa, iata, fericita Teodora mergea cu camilele. Barbatul ei, vazand-o, n-a cunoscut-o, pentru ca nu mai era cu putinta s-o mai cunoasca din pricina imbracamintii barbatesti si pentru ca se schimbase; inainte era cu fata luminoasa, si acum, nu numai de post, dar de ostenelile calugaresti, isi intunecase podoaba ei. Iar ea, cunoscandu-l pe el de departe a lacrimat in sine si a zis: "O, amar mie, pacatoasa, ca pentru pacatul cel impotriva barbatului meu m-am lipsit de mila lui Dumnezeu". Si mergand pe langa dansul, i s-a inchinat zicand: "Buna sa-ti fie tie, ziua, straine". Asijderea si el i s-a inchinat ei, zicand: "Sa mergi sanatos, parinte". Si asa s-au despartit. Stand omul acela putin acolo, s-a intors acasa mahnit, necastigandu-si dorinta, iar vedenia pe care vazuse o socotea ca este inselaciune si se ruga cu plangere, zicand: "Doamne, vezi necazul meu si auzi rugaciunea mea si spune-mi mie: oare este intre vii femeia mea sau nu?! Oare pe buna cale se afla, sau pe cea rea?!" In cealalta noapte a vazut iarasi in vedenie pe ingerul acela zicandu-i: "Ce plangi, omule? Ce, n-ai vazut-o pe femeia ta ieri, precum ti-am spus tie?" Iar el a zis: "N-am vazut-o, Doamne al meu". Iar ingerul i-a zis: "Au nu ti-am spus tie ca cela ce, trecand alaturea, se va inchina tie si-ti va da buna ziua, acela este femeia ta?" Atunci intelegand barbatul ca si-a vazut femeia, dar n-a cunoscut-o, a multumit lui Dumnezeu ca femeia lui este intre cei vii, si slujeste lui Dumnezeu si nadajduia ca si el sa se mantuiasca cu rugaciunile ei. Asemenea si fericita Teodora multumea lui Dumnezeu ca si-a vazut barbatul si ca n-a cunoscut-o. Si intorcandu-se la manastire lua aminte de mantuirea sa, postind mai intai o zi, dupa aceea doua, apoi trei si patru, iar uneori si saptamana intreaga traia nemancand, rugandu-se cu sarguinta pentru iertarea pacatului sau.

Aproape de manastirea aceea era un iezer in care traia un crocodil care, iesind adeseori din iezer, ucidea pe oamenii si pe dobitoacele ce le intalnea in cale. Iar Grigorie eparhul, care era pus intre anii 476-475, 476-491 de imparatul Zinon peste Alexandria, a pus strajer pe calea care mergea langa iezer ca sa nu lase pe nimeni sa mearga pe cale, din cauza fiarei aceleia. Iar egumenul, vrand sa stie darul lui Dumnezeu cel ce era intru Teodor, l-a chemat si i-a zis: "Frate Teodore! Imi trebuie apa din iezer. Deci sa iei vasul cel de apa si sa mergi sa aduci". Iar ea, ca un bun ascultator, luand vasul, s-a dus. Strajerii i-au zis: "Sa nu vii aici, parinte, la apa, ca te va manca fiara!" Dar ea le-a zis: "Parintele meu, egumenul, m-a trimis pe mine, eu voi indeplini porunca". Cand a mers la malul iezerului iata crocodilul a venit si a luat-o pe ea pe spatele sale si a dus-o la mijlocul iezerului, iar ea, scotand apa, iarasi fiara a adus-o la mal. Apoi, intorcandu-se, a legat pe fiara ca din acea vreme sa nu mai vatame pe nimeni si indata fiara a murit. Strajerii, vazand acea minune, au spus egumenului si au instiintat si in cetate pe mai marele cetatii si toti au slavit pe Dumnezeu, iar fratii se minunau cum n-a vatamat fiara pe fericita si laudau puterea ascultarii.

Unii dintre frati, indemnati fiind de diavol, pentru ca nimeni nu este slobod de ispitele vrajmasului, nu credeau ceea ce se facuse si incepura a ura, zicand: "Iata noi atatia ani am petrecut in manastire si nu facem semne iar acesta a venit si face minuni. Oare vrea sa fie mai mare decat noi? Nu cumva cu oarecare farmece a omorat fiara aceea?"

Alta manastire era la cateva stadii departare de manastirea lor, in cea mai adanca pustie. Drept aceea, cei care o urau, scriind o scrisoare la manastirea aceea seara tarziu, ferindu-se de egumen, au mers la chilia fericitei si i-au zis ei: "Frate Teodor, iti porunceste tie egumenul sa iei scrisoarea aceasta si sa o duci degraba la manastirea aceea ca este de trebuinta". Iar Teodora, sculandu-se, a luat scrisoarea si a alergat noaptea la manastirea aceea. Acest lucru il facura zavistnicii pentru ca ea sa fie mancata de fiare pe cale, pentru ca erau acolo nenumarate fiare salbatice, incat nu putea cineva sa treaca pe calea aceea noaptea, de frica lor. Zavistnicii in sine ziceau asa: "Sa vedem sfantul acesta, caruia i se supun fiarele, oare se va intoarce teafar?"
Reply With Quote