În prealabil postat de CristianR

Întrebarea ta merită niște răspunsuri mult mai serioase decât voi fi în stare eu să comentez. Sper să se implice forumiștii pe care îi știm capabili să răspundă mai elaborat. Poate va fi un stimul și pentru Scotty să revină.

Mie mi-a stârnit interesul, așa că am căutat introducerea scrisă de părintele Anania la Iov.

Iov este, într-adevăr, un personaj de excepție, cred că este un model pentru creștini – nu doar mireni, zic eu –, respectiv pentru felul în care se poate parcurge suferința. Dar nu cred că este antitip pentru Hristos pentru că, deși suferă nevinovat, el doar îndură suferința, nu și-a asumat-o din dragoste mântuitoare de oameni. Suferința lui nu este o jertfă, ci este suferința orbului din naștere, despre care ucenicii L-au întrebat pe Mântuitorul: „Cine a păcătuit, el sau părinții lui, de s-a născut orb?“. Iar Domnul răspunde: „Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci pentru ca-ntru el să se arate lucrurile lui Dumnezeu“ (In 9, 2-3).

Redau în continuare comentariul părintelui Bartolomeu Anania:

„Așadar, în spatele oricărei suferințe inexplicabile și care, aparent, cade sub incidența absurdului, se află rațiunea ascunsă a lui Dumnezeu, Care întotdeauna știe ce face.
[...] Cartea lui Iov, prin extraordinarul ei autor, este și rămâne un poem al excelenței literare: marea poezie e făcută să pună întrebări, nu să dea răspunsuri.“