Citat:
|
În prealabil postat de alexandra
SUNT CURIOASA , IN ZIUA DE AZI TINERII CE DUHOVNICI ISI ALEG.
|
Uneori alegem duhovnici dupa poftele noastre. Asta mi se pare cel mai rau, pentru ca ascunde, chiar in fata propriei constiinte, dorinta de a nu suporta nimic pentru greseli, care, la randul ei, e urmata adeseori de ispita reintoarcerii la pacatele savarsite inainte. Astea nu vi le spun din carti, desi am mai citit un pic, ci le spun din ceea ce mi s-a intamplat (vai!) de atatea ori.
Dar chiar si atunci cand afli un duhovnic ingaduitor, singurul lucru care te scapa e reamintirea continua a milei lui Dumnezeu, care a iertat pacate care mi s-au parut de neiertat.
Pe de alta parte, e firesc ca atunci cand afli un duhovnic bun, care pe tine te-a sustinut in ridicarea ta si te-a ajutat si te sustine in continuare, sa-l recomanzi cu dragostea care te-a legat fireste de el si te leaga prin el de Dumnezeu mai mult. Iar daca punem la socoteala si viata lui despre care marturisesc si multi altii...
Dumnezeu sa ne dea sa ne spovedim cu adevarat si sa ne intoarcem de la tot ce am gresit!
As mai dori sa adaug o istorioara:
Mai multi credinciosi dintr-un sat, suparati pe parintele lor pentru unele pacate evidente ale lui, s-au hotarat sa ceara episcopului sa le dea voie sa se spovedeasca la un altul, dintr-un oras apropiat. Episcopul s-a uitat la ei (si a inteles ca n-aveau un duh adevarat de pocainta, ci probabil luau Spovedania ca pe ceva legat de obicei) si le-a raspuns astfel: cel care vrea sa spovedeasca (cu adevarat!), se spovedeste si la un copac!
Cand am auzit acest raspuns (finndca am fost de fata), am ramas mult pe ganduri si mi-am dat seama ca acest foarte smerit si batran episcop a pus degetul exact pe rana lor: pentru ca pe de o parte judecau pe preot, iar pe de alta nici nu aveau o dorinta autentica de a se indrepta.
Am speranta ca nu veti intelege gresit mica istorioara, care nu e numai pentru tineri, fiindca nu numai ei trebuie sa-si aleaga duhovnic.