Citat:
În prealabil postat de Tina06
Dumnezeu sa te binecuvanteze , frate Cristiboss. Si da, ai intuit bine - sufar de slava desarta - da din aia subtila si nenorocita, abia cand is in groapa imi dau seama ca is uda pana la genunchi!
Acu sa fim pe calea de mijloc, ii multumesc Domnului cum spui tu ca ma mustra - dar eu am o oroare de suferinta.
Mintea mea e stramba tare - cum a spus Sfantul Arsenie Boca "in mintea stramba, si lucrul drept se stramba" - si am o minte stramba tare .
Ma chinuie faptul ca daca citesc rugaciuni nu-s multumita, daca nu le citesc, ma simt vinovata. Recunosc ca sunt momente cand lenea ma impiedica, dar sunt mom in care le fac asa cum se spune ca sa "bifez" norma.
Cand cineva ma supara, nu-s in stare sa am si eu vorba dulce - sa ii explic omului ce ma doare, ca el stiu ca nu-si da seama. Ori spun ce-mi vine la gura, ori iau toata vina asupra mea si apoi am resentimente. Mi-e frica sa spun cuvantul "vina" pentru ca in mintea mea asta stramba si urata, vina = pedeapsa = suferinta si acum vad cat de distorsionata e viata mea , gandirea mea , mi-e sila, mi-e mila, imi vine sa plang si totusi .... unde e pocainta aceea in care sufletul se schimba intr-o suflare? De aceea am sentimenul ca sunt fatarnica, ca ma gandesc ca daca intr-adevar as avea pocainta, nu as mai cadea in halul asta .
Doamne , cum ma suferi?
|
Atunci cand vointa noastra incepe sa indrepte spre Dumnezeu iar galsul constiintei noastre incepe sa se desfunde, Dumnezeu ne ajuta sa facem primii pasi pe noul drum. Asfel, ne putem schimba aproape radical stilul de viata, avand parte de mare ajutor de la Dumenzeu. Dupa aceea, Dumnezeu ne lasa singuri, un timp, sa ne lucram vointa si sa ajungem la smerenie. In perioada aceasta, trebuie sa ne concentram atentia aupra interiorului nostru, asupra patimilor care trebuiesc stinse. Dumnezeu ne va ajuta, si nu-si va intoarce capul de la noi ! Iti recomand sa citesti Teofan Zavoratul : Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi !